Ediție ilustrată (alb-negru) a romanului Indiile Negre de Jules Verne. Desene de J. Ferat și gravuri de Charles Barbant. Fragment din romanul: "Când un oraș este înzestrat cu un trecut istoric, oricât de neînsemnat ar fi, când castelul său a aparținut altădată lui Robert Stuart, nu se poate să nu aibă câteva ruini. Or, în Scoția, toate ruinile sunt cutreierate de spirite. Cel puțin aceasta este părerea generală în ținuturile de Sus și de Jos. Ruinile cele mai vechi și totodată cele mai rău famate în această parte a litoralului, erau cele ale castelului lui Robert Stuart, care poartă numele de Dundonald-Castle. Pe vremea aceea, castelul Dundonald, refugiul tuturor stafiilor rătăcitoare ale ținutului, era lăsat într-o completă părăsire. Doar dacă străinii mai aveau ideea de a cerceta bătrânele resturi istorice, dar atunci se duceau singuri pe acolo. Locuitorii din Irvine nu ar fi mers cu tine oricât le-ai fi dat. într-adevăr, niște legende umblau din gură în gură pe seama unor Dame de foc care cutreierau vechiul castel. Cei mai superstițioși susțineau că au văzut cu proprii lor ochi, fantasticele creaturi. Evident, Jack Ryan era printre aceștia. Adevărul este că, din când în când, flăcări înalte apăreau, când pe un colț al unui zid pe jumătate ruinat, când în vârful tumului care domină ansamblul ruinelor Dundonald-Castle. Aceste flăcări aveau ele o formă omenească, după cum se susținea? Meritau ele numele de „Dame de foc" ce le dăduseră scoțienii litoralului? Desigur că la mijloc nu era decât o iluzie a superstițioșilor și știința ar fi explicat firește acest fenomen. Oricum, Damele de foc aveau în tot ținutul reputația bine stabilită de a frecventa ruinele vechiului castel și de a executa acolo ciudate sarabande, mai ales în timpul nopților întunecoase. Jack Ryan, oricât de îndrăzneț băiat ar fi fost, nu s-ar fi încumetat de a le acompania cu sunetele cimpoiului său. "
