Cartea Intamplari cu poetul D.D.Marin si alte personaje controversate PDF

Ofelia Prodan revine! După „Periodic reciclam clișeele”, cartea sa de la LIMES de anul trecut, ea propune acum aceste „Intâmplări cu poetul d.d.marin și alte personaje controversate”, în care nu își înfrânează, ba dimpotrivă, cedează bucuroasa plăcerii ușor diabolice de a prinde în scenarii fanteziste poeți din diferite generații surprinși în ipostaze cât se poate de lumești. E un joc al demistificării, care va face să curgă valuri de cerneală pe plajele literaturii române contemporane dacă, evident, conștiința critică nu a amorțit de tot în aste vremuri de pandemie… O carte spectaculoasă, afurisită, data dracului (nici vorbă că dracul însuși e personaj în carte!…).   Ofelia Prodan, Întâmplări cu poetul d.d.marin și alte personaje controversate - prezentări de C. Ungureanu, Al. Cistelecan și Felix Nicolau. Poezia Ofeliei Prodan se desfășoară în paradigma anti- cu o consecvență care nu exclude, ba dimpotrivă, numește alianțele. Scrie poezii „după” cutare și cutare și cutare, autori care au creat tipare în literatura de azi. Antilirică, antisentimentală, poezia „antipoetica” din acest volum ne propune un proiect de deconstrucție, mereu solidară cu Marius Ianus, Medeea Iancu, Dan Coman, Hose Pablo, Dan Sociu, cu Gelu Naum sau Nora Iuga. Există și un personaj care stimulează comedia urmuziană a autodistrugerii, D.D. Marin, un fel de oglindă a celorlalți. Și a autoarei. A poetei care își trăiește experiența de scriitor „in vremea Coronavirusului”. Într-un prezent care ne amintește că se împlinesc 75 de ani de la apariția cărții de vârf a unei generații, „Libertatea de a trage cu pușca”. Ofelia Prodan sărbătorește în felul ei libertatea de a trage cu pușca. - Cornel Ungureanu   Peste ani, stilul și toată poetica Ofeliei Prodan au evoluat hibrid. Firește, Întâmplările cu poetul DD Marin sunt pline de un umor aberant-logic-subtil – pe linie Haarms uneori –, excelent de altfel, dar asta nu e tot. Actanții sunt cel mai adesea poeți, dar și alte specii mai rare. Textele mai lungi devin scurt-metraje cosmopolite, dar și cu sondări ale abisurilor personale. Dincolo de ironizarea unor abordări de stil, toată viața de gândire a poetei este pusă pe tapet: de la problemele sociale, la ideologii, cultura, întâmplări etc. Pe primul plan rămâne înghesuit-elitistă lume a poeților cu promoțiile ei, cu „durerile” ei. Dar ni se oferă texte ale unui om care călătorește, se implică în diverse, are contact cu tot felul de oameni și specii. Variațiuni, varietate, varieteu, vertij, veselie, vindicație. Ceva atât de V, dar de altfel pynchonesc. - Felix Nicolau   Ofelia e o poetă în formă continuă (și continuată cu dese volume) ale cărei domenii păreau frustrările și apostrofele de tip ecologist. Inima simțitoare, a luat partea exclușilor și striviților, blamînd ordinea cinică a lumii. Nu părea să aibă rezerve pentru ludice de atîta seriozitate și implicare, cînd, iată, pe nepusă masă, s-a pornit să zburde în aceste întîmplări cu poetul dd marin și alte personaje controversate, transformîndu-l pe ddm într-un fel de Mopete, iar pe restul personajelor în pretexte de pastișă. Stropite cu puțină urmuziană, poemele au vervă și pornirea caricaturală e, de fapt, afecțiune declarată. - Al. Cistelecan