Inginerul M. de Schaller este însărcinat de o societate „franceză a mării sahariene“ să relanseze proiectul pe care îl reprezintă, creând o mare interioară care să lege comerțul nord-african. Însă localnicii, în fruntea cărora se află tuaregii expatriați, li se opun cu îndârjire. Șeful lor, Hadjar, este făcut prizonier și este dus la Tunis pentru a fi judecat, însă reușește să evadeze cu complicitatea tribului, a mamei și a fraților săi. Bine păzit, M. de Schaller – însoțit de servitorul său M. Francois – inspectează locația viitoarei mari pentru a verifica soliditatea zonei și să stabilească amplasamentul porturilor. Printre cei care îl însoțesc, comandând muncitorii, se numără căpitanul Hardigan, locotenentul Villette și responsabilul cu logistica Nicol. În final, încrederea aroganța în potențialul oamenilor de a controla și redesena lumea este zdruncinată de un cutremur cataclismic, al cărui rezultat îl constituie tocmai formarea unei asemenea mari.
