Probabil cel mai cunoscut roman al literaturii române (id est cel mai citit, raportându-ne, desigur, mai ales la publicul larg, care asigură o astfel de notorietate), Ion își merită celebritatea și la 99 de ani de la apariție. Cu toate regimurile politice succesive, n-a avut neșansa niciunei cenzuri, n-a lipsit din nicio programa din învățământul obligatoriu sau academic și fiecare epocă, indiferent de gradul de ideologizare, a găsit în acest text resurse interpretative solide. În 1920, date fiind recentă unire și apropiată reforma agrară din 1921, desigur că receptarea a fost una simpatetică – emoțiile colective încă se resimțeau în societatea românească. La succesul romanului va contribui și girul categoric al lui Lovinescu, apoi al întregului cor critic ce va intona laudativ un adevărat imn hermeneutic, definit de coordonatele binecunoscute: epopeicul și tragicul, organicitatea și arhitectura solidă, realismul și naturalismul, poematicul și dramaticul etc. (excepțiile, puține, între care cea mai cunoscută rămâne a lui Arghezi, n-au avut niciun ecou notabil). - Loredana Cuzmici
