Sinceră să fiu, nu prea am cochetat cu literatura românească până anul acesta, când am citit primul roman care reușește să cuprindă complexitatea vieții din toate unghiurile, „Ion” al lui Liviu Rebreanu. Te sfătuiesc ca înainte să respingi ideea de autor român din cauza limbajului arhaic sau regional folosit sau a temelor care nu sunt de actualitate să arunci o privire asupra acestei recenzii, care sper să îți schimbe perspectiva, cum romanul mi-a schimbat-o și mie.
Amintirile o zăpăceau. Dacă asta n-a fost iubire, atunci ce-i iubirea?(…)avusese convingerea că iubirea e ceva foarte poetic, eteric și romantic, ceva scăldat în serenade(…)Iar azi e în pragul cununiei și, în loc de fraze pompoase, mintea ei freamătă numai bucătărie, gosopdărie, proză. -perspectivă feminină-
Liviu Rebreanu abordează în romanul său toate aspectele vieții din acea vreme, care se regăsesc și în zilele noastre, ca de exemplu strategiile politice, încălcarea valorilor morale, căsătoria pe baza averii, patriotismul sau lipsa sa, viața socială după statutul material și altele. Autorul utilizează tipologii umane foarte bine conturate ca și Ana, tipul fetei naive care face sacrificii pentru iubire, chiar dacă e folosită și abandonată sau Maria Herdelea, soția credincioasă care râvnește după tinerețe și o bună bârfitoare.
Ion, personajul principal, duce o luptă între rațiune și sentimente, iar de aici se ajunge ușor la certuri, bătăi, strategii, încălcarea principiilor, sinucideri și chiar crimă. Romanul are o perspectivă largă asupra mai multor gândiri, de la fete naive, la strategii pentru interes, iubire sinceră sau griji părintești. Stai liniștit, nu ai nevoie de un dicționar de arhaisme la cartea asta, deoarece nu vei întâlni prea multe, ceea ce face cartea accesibilă și lejeră. În roman o să găsești și multe gânduri interesante, mai bine spus cugetări.
Am îndrăgit rapid romanul pentru diversitatea tematică și de perspectivă, iar ceea ce m-a convins să îl citesc a fost actualitatea temelor, care pot fi transpuse ușor în prezent. Ion m-a atras în lumea lui, din Pripas până în Armadia și m-a surprins cu complexitatea sa. Cartea m-a învățat despre cât de importantă e combinarea armonioasă a rațiunii cu sentimentele. Dar Ion ce va alege? Pământul sau iubirea? Va rămâne cu ce a ales sau va răsturna ițele încât nici el nu va mai ști să le descurce?
Până data viitoare citiți cu drag!

O carte care merita citita. Mie mi-a placut foarte mult. Desi am citit-o acum multi ani, in liceu (era o lectura obligatorie) imi aduc aminte ca am savurat cartea. Exista totusi riscul ca multi tineri, acum, sa o respinga, tocmai datorita limbajului, asa cum ai mentionat si tu.
Oricum, o recomand cu drag 🙂