Tund iarba, mă opresc să curăt coșul, îmi bag mâinile în iarbă, simt că pipăi vene dintr-un corp imens, inima la pipăit e precum viermii de mătase. Senzația înotării în apă liniștită din inima imensă a unei balene albastre. Fragment din volumul "Ipostaze" de Savu Popa: „(ținea în brațe inima fiecăruia) Mamă nu suportă să stau degeaba, mi-am scris cele mai frumoase poeme stând degeaba, venea fantezia ca un autobuz fără întârziere, nu ți-ai scos banii din portofel, nu ai terminat de scris pe chat, nu ai fost clar înțeles. E încă începutul. Mama nu suportă să mă vadă nefăcând nimic. Pune mâna pe ceva, măcar citește. Însă deschid televizorul cel vechi, din anul nașterii fratelui, încerc să prind canale de muzică, văd că am trei, patru canale nemțești, austriece, mai înțeleg câte ceva. E încă începutul. Imaginile se derulează cu viteza unui accelerat în preajma peroanelor pline. Pe un alt post, un documentar despre copilăria trăită în lagărul nazist din Polonia. Chipul unei fetițe dintr-o poză mică, îndoită, ținea o păpușă sfâșiată. Ținea în brațe inima fiecăruia. Ea va înflori la un moment dat.”
