Un francez, Desjardins, călători atunci anume în Moldova pentru a vedea cum e acea populație pe care Europa o con-sideră că pe niște maroniți fără noroc, prigoniți de furia drușilor români. În cartea sa Les Juifs de Moldavie, el descrie o populație asiatică, "străină terii prin naștere, ca și prin voință, moravuri, spirit și limba", "acaparând tot micul negoț prin industria sa, tot banul prin dibăcia și economia sa, popor străin în țară a carii seva o storc”, alcătuind un "stat in stat", în mare parte fugari din Rusia, "calici conrupători, cari cumpărau o patrie provizorie și cuceriau un adăpost", în "Canaanul cametei", Moldova, "unde intri tot-deauna cu punga în mână". Nu vreau să fie soldați și, cu toate că școlile și spitalele românești le erau deschise – cum, cu fireasca favorizare a elementului indigen, le sunt și azi – se îndărătniciau a se păstra și în această privință ca popor izolat.
