Jocul de domino de Michael Connelly mi-a amintit de romanul lui John Grisham, …Și vreme e ca să ucizi. Deși complexitatea poveștii diferă cu mult între cele două romane, am resimțit aceeași plăcere de a urmări lumea juraților.
Însă spre deosebire de John Grisham, Michael Connelly a adăugat romanului său, în afară de mister și suspans, acțiune din plin. În Jocul de domino nu trebuie doar să luptăm pentru libertatea clientului nostru ci și să ne apărăm pe noi înșine de ”băieții răi”.
Jocul de domino ne aruncă în boxa acuzaţilor, de partea apărării şi ne întoarce împotriva celor ce trebuie să aplice legea. Printr-o ficţiune excepţională, Michael Connelly ne dă voie să interpretăm legile şi să le folosim în beneficiul nostru, în primă instanţă, pentru ca mai apoi, să ne pună pe urmele celor mai neaşteptaţi suspecţi.
Volum ce face parte din seria Harry Bosch, Jocul de domino ne trimite în căutarea adevărului în cazul unei crime îngrozitoare. Alexandra Parks, soţie de ofiţer de poliţie şi şefă a Departamentului de Protecţie a Consumatorului este ucisă într-un mod odios în propria casă. Datorită unor dovezi descoperite la faţa crimei, Da’Quan Foster, un pictor care în trecut a avut probleme cu legea, este primul suspect şi la un pas de a fi găsit vinovat.
În apărarea lui vine celebrul „avocat din limuzină“ Mickey Haller, recunoscut pentru cazurile sale împotriva sistemului, dar şi pentru modul intimidant de a-şi apăra clienţii. Dar cazul „Alexandra Parks” nu este unul obişnuit, iar Haller crede în nevinovăţia clientului său. Dar ce te faci cu toate dovezile care par plasate tocmai ca să nu-i dea nici o şansă de scăpare lui Foster!?
Presat de termenul apropiat al procesului, precum și de lipsa unor dovezi care să-i salveze clientul, Haller apelează la ajutorul fratelui său, Harry Bosch. Detectiv criminalist cu fler în găsirea dovezilor incriminatorii de la locul unei fărădelegi, Bosch nu se lasă ușor atras în tabăra avocățească. Dar când există dubii în ceea ce privește vinovăția unui suspect într-un caz atât de controversat, nici chiar Harry Bosch nu poate sta pe margine.
Cunoştea fiecare şmecherie folosită într-un dosar atunci când venea vorba despre a stârni confuzia şi a trimite pe cineva într-o direcţie greşită. Ar fi putut scrie un ghid despre cum să transformi dovezile într-un coşmar pentru avocatul apărării.
Detectiv criminalist LAPD pensionat, şi el însuşi prins într-o bătălie personală cu fostul departament, Harry Bosch acceptă să facă săpături masive pentru a descoperi adevărul, după ce se convinge că Foster pare că este nevinovat, iar în jurul acestei crime planează o ciudată conspiraţie.
Foster îşi coborî încet privirea şi se uită la Bosch, încercând să nu privească fotografia de pe masă. Bosch observă durere şi compătimire în ochii lui. Interogase mulţi criminali pe vremea când fusese detectiv. Majoritatea, în special psihopaţii, erau mincinoşi desăvârşiţi. Însă, în cele din urmă, ochii erau cei care îi trădau. Psihopaţii au o privire rece. Pot mima compătimirea, însă aceasta nu se oglindeşte în ochii lor. Bosch îi privea mereu în ochi.
Însă adversarii par să fie mereu cu un pas înaintea lui, iar povestea pare că deviază tot mai mult de miezul istoriei. Poate ajunge Bosch la miezul tuturor problemele fără să se afunde și mai mult în tabăra adversă, atacându-și în același timp și fostul departament? Haller va fi îndeajuns de capabil cât să poată evita capcanele întinse pretutindeni?
Jocul de domino are suspans, mister, acțiune, întorsături de situație și multă frustrare. De fiecare dată când credeam că ”băieții buni” observă capcana întinsă, de atâtea ori îmi erau înșelate așteptările. ”Băieții răi” și motivele întregii aventuri au învăluit povestea în mister până în final, lăsându-mă într-un ușor șoc. Concluzia finală? Uneori nu trebuie să te oprești din drum până nu epuizezi toate soluțiile, iar adevărul poate fi mai aproape decât crezi.
Un volum disponibil și pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Michael Connelly:
