Rezumat Jocurile foamei. Seria Jocurile foamei. Vol.1 - Suzanne Collins
Primul volum din trilogia Jocurile foamei Bestseller international & un adevărat fenomen mondial Există o singură regulă: ucide sau vei fi ucis! Tu cât ai supraviețui singur în sălbăticie când ceilalți fac tot ce pot ca să nu apuci dimineața următoare? Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată că America de Nord, se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros, Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt luați de lângă familiile lor și aruncați într-o luptă pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine și cu ce sacrificii va câștiga cursa pentru supraviețuire? Pur și simplu am citit fără să mă pot opri! - Stephen King Fragment din romanul "Jocurile foamei, volumul 1" de Suzanne Collins: "- Mă ofer voluntar! rostesc pe nerăsuflate. Mă ofer voluntar ca tribut! Pe scenă apare confuzia. Districtul 12 n-a mai avut niciun voluntar de zeci de ani și protocolul e învechit. Regulamentul prevede că, odată ce numele tributului a fost extras din urnă, un alt băiat eligibil, dacă numele a fost al unui băiat, sau o fată, dacă s-a citit numele unei fete, poate ieși în față pentru a-i lua locul. În alte districte, unde câștigarea extragerii este o mare onoare, oamenii sunt nerăbdători să-și riște viața și voluntariatul e o procedură complicată. Dar în Districtul 12, unde tribut e, într-o foarte mare măsură, sinonimul cuvântului cadavru, voluntarii au dispărut cu desăvârșire. - Minunat! exclamă Effie Trinket. Dar cred că există un mic amănunt, mai întâi trebuie prezentat câștigătorul extragerii și apoi sunt ceruți voluntari, iar dacă iese vreunul din mulțime, noi ăă... Vocea i se pierde, ezită. - Ce importanță are? spune primarul. Mă privește cu o figură îndurerată. De fapt, nu mă cunoaște, dar îi citesc pe chip că, vag, mă recunoaște. Sunt fața care aduce fragi. O fată cu care fiica lui s-ar putea să fi schimbat din când în cînd câte o vorbă. Fata care a stat, cu cinci ani în urmă, înghesuită lângă mama și sora sa, în timp ce el îi dăruia ei, copilul cel mai mare, o medalie pentru bravură. O medalie pentru tatăl ei, pulverizat de o explozie din mînă. Oare își aduce aminte? - Ce importanță are? repetă el, arțăgos. Lăsați-o să vină încoace. În spatele meu, Prim țipa isteric. M-a înfășurat cu brațele ei costelive și mă strânge ca într-o menghină. - Nu, Katniss! Nu! Nu te poți duce! - Prim, dă-mi drumul, spun cu glas aspru, fiindcă mă tulbură nu vreau să plâng. Diseară, când vor da la televizor înregistrarea extragerii, toată lumea o să-mi vadă lacrimile și o să fiu considerată o țintă ușoară. O molaie. N-o să-i dau nimănui satisfacția asta. - Dă-mi drumul! Simt cum o ia cineva din spatele meu. Mă întorc și văd că Gale a ridicat-o de la pământ, iar ea i se zvârcolește în brațe. - Du-te sus, Catnip, îmi spune el, cu o voce pe care se străduiește să și-o mențină fermă, apoi o conduce pe Prim către mama. Mă oțelesc și urc treptele. - Ei, bravo! izbucnește Effie Trinket. Asta e spiritul Jocurilor! E încântată că are în sfârșit un district unde există un strop de acțiune. - Cum te cheamă? Înghit cu greutate. - Katniss Everdeen, răspund. - Cealaltă e sora ta, pariez pe asta până la ultimul bănuț. Nu vrem să ne fure ea toată gloria, nu-i așa? Haideți. Toată lumea! Să-i oferim o rundă de aplauze bogate noului nostru tribut! ciripește Effie Trinket. Spre meritul etern al oamenilor din Districtul 12, nimeni nu bate din palme. Nici măcar cei cu bilețele de pariuri, cei care nu au sentimente de milă. Poate fiindcă mă știu din Vatră sau îl cunoșteau pe tata sau poate au întâlnit-o vreodată pe Prim, pe care nu ai cum să n-o-ndrăgești. Așa că, în loc să primesc aplauze, stau acolo nemișcată, în timp ce ei iau parte la cea mai curajoasă formă de împotrivire de care sunt în stare. Tăcerea. Care spune că nu suntem de acord. Nu iertam. Toate astea sunt greșite. Pe urmă se întâmplă ceva neașteptat. Cel puțin eu nu mă așteptam, fiindcă până acum nimeni din Districtul 12 nu a dat vreun semn că m-ar aprecia. Dar, când am ieșit în față, luând locul lui Prim, s-a petrecut o schimbare și se pare că, brusc, am devenit o persoană îndrăgită. Mai întâi un om, apoi un altul, apoi aproape fiecare suflet din mulțime își duce la buze cele trei degete din mijloc ale mâinii stângi, pe care o întinde apoi spre mine. E un gest vechi, rar folosit în districtul nostru, pe care-l vezi uneori la înmormântări. Înseamnă recunoștință, înseamnă admirație, înseamnă a-ți lua rămas-bun de la cineva pe care-l iubești."
Cauți Jocurile foamei. Seria Jocurile foamei. Vol.1 în format PDF? Gândește-te la Suzanne Collins.
Înainte să descarci un PDF gratis, amintește-ți că Suzanne Collins a muncit luni sau ani ca să scrie această carte. Un fișier piratat nu plătește orele de scris, de editare și de rescriere — și lasă autorul fără recompensa pe care o merită pentru munca depusă.
Cel mai bun mod de a susține cultura este să cumperi cartea legal. Verifică varianta PDF — astfel răsplătești munca pe care Suzanne Collins a investit-o în Jocurile foamei. Seria Jocurile foamei. Vol.1.