Lecturi suplimentare. Clasa 4

Dragi copii! Minunata lume a cărților vă așteaptă s-o descoperiți și s-o îndrăgiți, sub îndrumarea dascălilor și a părinților voștri! În paginile acestei cărți veți găsi o sumedenie de personaje dintre cele mai diverse, de la pinguinul Apolodor și prietenosul Fram, ursul polar ajuns în arenă circului, la năstrușnicul Tom Sawyer, înțeleptul Nastratin Hogea și aventurosul baron Munchhausen. De la fiecare dintre ele veți avea câte ceva interesant și folositor de învățat, iar dacă veți parcurge cu conștiinciozitate acest volum, veți putea să luați cele mai mari note din clasă la disciplina limbă și literatura română! Lectura plăcută!    Fragment din romanul "Aventurile lui Tom Sawyer":   “Venise și ziua de sâmbătă, iar lumea întreagă era luminoasă și proaspătă, debordând de viață. Fiecare inimă purta în ea un cântec și, dacă inima era tânără, cântecul apărea și pe buze. Pretutindeni domnea veselia, iar pașii tuturor erau sprinteni. Salcâmii, în plină floare, umpleau aerul cu miresmele lor. Măgura Cardiff, care trona deasupra satului, era nici prea aproape, nici prea departe, întocmai cât să se  proiecteze pe fundal, înverzită, asemeni unui Tărâm al Făgăduinței, de vis, tihnit și îmbietor. Tom apăru pe alee cu o găleată de var și o bidinea cu coadă lungă. Măsura din priviri gardul, simțind cum toată bucuria aceea începe să-l părăsească, făcând loc unei tristeți adânci. Douăzeci și șapte de metri de gard de aproape trei metri înălțime! Viața i se părea fără rost, iar existența - un chin. Oftând, înmuie bidineaua în găleată și o trecu peste vârful primei scânduri; repetă apoi operațiunea, o dată și încă o dată; compară porțiunea neînsemnată de scândură văruită cu întregul continent de gard nevăruit care se întindea în fața lui și apoi se așeză pe o buturugă, deznădăjduit. Tocmai atunci apăru în cadrul porții Jim, țopăind cu o găleată de tablă în mână și fredonând melodia Fetele din Buffalo. Căratul apei de la cișmeaua orașului i se păruse mereu o corvoadă lui Tom, dar acum nu mai era de aceeași părere. Își aminti că, la cișmea, măcar aveai parte de companie. Acolo erau mereu băieți albi, mulatri sau de culoare care, până să le vină rândul la cișmea, se jucau de mama focului, făceau schimb de jucării, se certau, se băteau sau pur și simplu se odihneau. Își mai aminti și că, deși cișmeaua nu era mai departe de o sută de pași, Jim nu se întorcea niciodată de acolo mai devreme de o oră – și chiar și așa, de obicei era nevoie ca cineva să se ducă să-l strângă de pe drumuri."