Lumea din Copacul Departarilor

Connie cea curajoasă este nevoită să locuiască o vreme cu Beth, Frannie și Joe, în casa lor de lângă Pădurea Fermecată. Deși ea nu crede în Copacul Depărtărilor, fetița ajunge să îi cunoască pe magicii lui locuitori și chiar se împrietenește cu Zâna Maseluță, Luna-Plină și Moș Cratiță. Împreună cutreieră tărâmurile din vârful copacului, se urcă pe Scara-făr'-de-vârf, fug de uriași și reușesc să scape de la școala lui Madam Rasteală. După asemenea aventuri, nu e de mirare că fetița nu mai vrea să plece acasă! Fragment din cartea "Lumea din Copacul Depărtărilor" de Enid Blyton: "Străbătură pădurea și ajunseră la un copac uriaș, cu un trunchi nemaivăzut de gros și noduros. Connie privi în sus, printre crengi. - Vai de mine! exclamă. ea. N-am mai văzut niciodată un asemenea copac! Acesta este magicul Copac al Depărtărilor ? Ce minunăție! - Da, confirmă Joe, bucurându-se de uimirea fetei. Iar, așa cum ți-am spus, sus de tot, în vârf, în fiecare săptămână sosește un tărâm diferit. Mă întreb cărui tărâm i-a venit rândul acum. Vezi tu, nu le vizităm pe toate, pentru că nu sunt tocmai plăcute. Odată am ajuns pe Tărâmul Arțăgoșilor și a fost îngrozitor. Și, nu de mult, a sosit Tărâmul Pedepselor. Nu ne-am dus, după cum îți poți închipui ! I-am întrebat pe amicii noștri Luna-Plină și Mătăsuța cum e acolo și n-au știut nici ei să ne spună, însă se auzeau neîncetat tot soiul de țipete și urlete... - Vai de mine! exclamă Connie îngrijorată. N-aș vizita tărâmul acesta în ruptul capului! Dar, oricum, adăugă ea imediat, nu cred în poveștile astea. - Bineînțeles că nu crezi, spuse Joe zâmbind cu gura până la urechi. Nu crezi nici în Copacul Depărtărilor, nu-i așa? Și totuși asta nu te oprește să te catări în el. Haidem sus! Apucară crengile de jos și din două mișcări fură în copac. Era un arbore în care te puteai cățăra ușor: avea crengile solide, iar mulțimea de omuleți care trăiau în el bătătoriseră cărări pe ramurile late.  - Ce fel de copac este? vru să știe Connie. Mie-mi pare a fi cireș. Priviți, acelea sunt cireșe, nu? Păcat că nu ajung la ele. În fine, o să culeg altele mai sus. - Eu te-aș sfătui să le culegi acum sau o să te trezești că mai sus cresc nuci, spuse Beth râzând."