Mansarda la Paris cu vedere spre moarte

Titlu disponibil fără autograful autorului! Volumul de teatru pe care ni-l propune acum Matei Vișniec - ca o continuare a unui proiect editorial mai amplu, ce a debutat prin publicarea antologiei de versuri Orașul cu un singur locuitor (Editura Paralela 45, 2004) - se înscrie pe linia, deja clasicizată, am putea spune, pe care autorul a trasat-o în dramaturgia românească contemporană. Aflat la limita dintre teatru de idei „parabol”, „ parodie”, „teatru politic”, sau mai bine zis îmbinând în mod surprinzător cele patru formule estetice, dramaturgia lui Matei Vișniec impresionează prin consecvența cu care autorul asumă - discret și neconvențional - dificilă sarcina de a-l transforma pe spectatorul însuși în martor și, implicit, actor în propria-i piesă. E un joc deosebit de subtil pe care Matei Visniec îl conduce cu suplețe și eleganță. Scriitorul se situează pe o poziție deopotrivă ceremonioasă și convențională în raport cu faptul de viață evocat. Analizate în această lumină, piesele lui Matei Vișniec devin secvențe din ceea ce s-ar putea numi o comedie a comportamentului uman în societate. Este o construcție textuală, la nivelul cuvântului, o parodie a ritualului vieții zilnice. Teatrul lui Matei Visniec este de tip ofensiv, în ceea ce privește cucerirea publicului, printr-un mesaj, pe alocuri, imperativ. Piesa care da chiar titlul volumului - Mansard la Paris cu vedere spre moarte - a avut de curând premiera la Teatrul Național din Cluj, în regia lui Radu Afrim. Celelalte piese incluse în volum, scrise între 1995 și 2005, sunt: Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viața lui Meyerhold, Hotel Europa Complet și Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat.