Romanul Mara este considerat cea mai izbutită operă a lui Ioan Slavici,reprezintă un moment de vârf evoluția speciei literare românești. Apărut în 1894,romanul este o amplă monografie a unor medii semitărănești și de meșteșugari din regiunea subcarpatică apuseană. Surprins cu o acuitate analitică de excepție, momentul social-istoric caracteristic este reprezentat de ridicarea burgheziei comerciale din orășelele de prin părțile Aradului, al cărei prototip este întruchipat de Mara, văduva aprigă și tenace, care, în ambiția ei de a fi un perfect, cap de familie, neștiind ce e odihnă și făcând abstracție de ea însăși, acționează cu dibăcie și perseverența pentru a strânge cât mai multă avere pentru copii. În acești cadru se înfiripă tulburătoarea poveste de iubire între Persida și Hubărnatl, doi tineri de nații diferite.
