Marele Gatsby

„Jay Gatsby, un simbol al poveștii americane de succes, vrea să recupereze trecutul și paradisul pe care le asociază cu prima lui iubire, Daisy Buchanan. Este amăgit de un vis care se dovedește nedemn de el, iar Fitzgerald înaltă căderea lui Gatsby la nivelul unui mit american esențial. Romanul se încheie cu unul dintre cele mai sugestive pasaje lirice din literatură: «Gatsby crezuse până la urmă în luminița aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanță are... mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde brațele mai departe... Și tot așa, până într-o dimineață... Și tot așa, trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare, tot mai înapoi, în trecut». În Marele Gatsby, Fitzgerald realizează ceea ce nu va mai face în toată cariera sa ulterioară: o satiră a moravurilor contemporane care conține adevărurile - personale și sociale - cele mai profunde. Dacă subiectul predilect al lui Hemingway este războiul, al lui Fitzgerald este Visul american și trădarea acestuia, subiect care face conexiunea între viața privată a scriitorului, cariera lui și cărțile sale într-un întreg tematic. Fitzgerald rămâne principalul cronicar al puterii seducătoare a bogăției și faimei. Nici un alt scriitor american nu s-a poziționat asemenea lui - chiar în adâncul sufletului american.“ - Daniel S. Burt