Miercurea Regala

„Acum îmi dau seama că provizoratul se prelungește, s-a instalat necedând nimic, nefăcând nicio concesie și va mai dura. Cât? Dumnezeu știe! Cu siguranță, până într-o zi când cei mulți, sleiți de așteptare își vor da seama că au fost înșelați, mințiți, până când represiunea va deveni insuportabilă, încarcerându-le ambițiile, posibilitatea de mișcare, libertatea. Atunci, va veni o nouă zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari în cartea noastră sfântă, alături de Duminica Mare și această Miercure Regală amputată, în rândul zilelor noastre făptuitoare. Va fi un mâine, pentru că „roata-i tot roată, se-nvârte mereu...” Fragment din carte: „Eu am mare încredere în cei ca noi, începu el. Copiii care trăiesc fără nimeni pe lume și nu se pierd în murdăria vieții sunt oameni de caracter, oameni tari, care pot duce la bun sfârșit un lucru greu. Uite, eu am ajuns colonel și asta pentru că am vrut să fac ceva în viață, iar el e profesor. E drept, puțini dintre noi au reușit, dar poate ceilalți au fost prea slabi, au așteptat mereu să le dea alții, să-i împingă de la spate. De cinci luni mă chinui să prind niște bandiți nenorociți care-i terorizează pe cei din jur, dar sunt abili, au muniție multă și cunosc muntele. Am încercat să le introduc în banda de două ori niște oameni de-ai noștri, dar i-au căsăpit. Nu erau așa prosti ca să se demaște, dar cred că cineva de la mine trădează, sau, poate chiar din comandamentul trupelor. Vreau să mai fac o încercare. Până la urmă tot le venim noi de hac. Nu sunt mulți, vreo zece, dar fac mai rău decât o întreagă armată. Sunt conduși de un fost legionar, un nebun, care nu stă mult pe gânduri, omoară, ucide, un criminal. M-am gândit să-mi aleg singur omul pe care să-l introduc în bandă, fără să știe alții, pentru că mă tem pentru viața lui. De mine sunt sigur, de alții nu bag mâna în foc. Va fi foarte greu, sunt cruzi și neîndurători. Îmi trebuie un om, de-asta am venit, pe care nu-l cunoaște nimeni, care nu are rude, nu are pe nimeni. Știi, când ești legat de familie, te gândești la toți la ai tăi și riscul de a fi prins e mai mare. Orice biografie ți-ai compune, la un moment dat ai putea încurca poveștile. Cu un om ca tine, care nu are nimic de ascuns, e mai simplu, poți povesti ce ai trăit, n-au cu ce-ți proba trecutul. Ce zici?”