Deodată Naum văzu o ușă pe care scria mare cu roșu: „Costache Matache, cabinet de recoltare”. Naum bătu în ușă și după ce se auzi din interior „Intră”, pătrunse în interior. Camera arată ca un cabinet medical, cu un pat metalic înalt pe care se afla o mușamă neagră, și mai erau dulapuri cu uși de sticlă, o masă, două scaune, și un individ mărunțel chel și cu mustăți albe foarte mari care tocmai înfipsese un ditamai acul de seringă în brațul unei femei plinuțe. – Stai jos, Naum! zise mărunțelul fără să-l privească. Omul avea în piept un ecuson pe care scria: „Dr. Matache”. Seringă se umplu de sânge și femeia, care avea uniforma femeilor de serviciu, se făcu lividă la față. Doctorul scoase acul din brațul femeii și-i spuse că poate să plece, dar ea se lăsă moale ca un sac la picioarele mărunțelului. Naum sări s-o ajute, dar doctorul îl respinse cu un gest ferm. El ridică femeia în picioare și-o împinse până la ușă. – Așază-te pe pat! zise apoi doctorul. Îl examină o clipă, după care alese o seringă de calibru mare. Naum nici nu mai văzuse o asemenea seringă.
