A accepta posibilitatea nemuririi de după moarte, presupune obligatoriu a crede că sufletul este nemuritor, indiferent că vorbim în sensul biblic (creștin), sau al transferului într-o altă formă umană (reîncarnare) sau de o altă natură (metempsihoză), indiferent că vorbim despre reînvieri succesive, limitate ori nelimitate ca număr, ori doar pasagere, dramatice (comă) sau spirituale (ajungerea în Shambhala), la toate acestea adăugând atât credințele primitive, cât și o incredibilă (?) interpretare a științei, legată de existența unor Lumi paralele (asemănătoare sau chiar identificabilă într-o oarecare măsură Agartthei).
