Niciodata induplecate

    Al doilea volum al trilogiei Minți primejdioase     În al doilea volum al seriei, Ruby își folosește capacitățile paranormale pentru a conduce misiuni periculoase și pentru a pătrunde în mintea dușmanilor săi.     Dar atunci când îi este încredințat un secret exploziv, Ruby trebuie să pornească în cea mai periculoasă misiune de până acum, de al cărei succes depinde nu doar viața ei, ci a tuturor copiilor din Liga și din lagărele de pretutindeni din America.     Luptând cu propriile temeri și limite, Ruby va face orice pentru a-i proteja pe oamenii pe care-i iubește. Dar dacă să câștige războiul înseamnă să se piardă pe sine?     Fragment din roman:       “Eram din nou pe teren descoperit, lângă pârâul înghețat și — cel mai important — în câmpul vizual al țintașului din copac.     M-au pipăit ca să mă percheziționeze și mi-au cotrobăit în ghete. Am încercat să nu reacționez când unul dintre ei mi-a luat briceagul elvețian ascuns în bocanc.  Mă ustura față de la aerul înghețat, dar ceea ce mi-a înghețat cu adevărat măduvă în oase a fost gândul la ce aveau să găsească în buzunarele Grasului.     Probabil că Grasu îmi citi întrebarea pe față, fiindcă clătină imperceptibil din cap. Puștiul care-l percheziționa nu găsi decât un cuțit și un buzunar plin cu ambala de ciocolată. Deci avusese prezenta de spirit să-și arunce carnetul de vânător de recompense în pădure, în timpul atacului, sau să-l lase în mașină. Slavă Domnului!     M-am întors să mă uit pe malul celălalt, evitând la milimetru picioarele Grasului, care dădea disperat din ele, ridicat de la pământ și de lângă mine.     Se zbătu prin aer în jumătatea de secundă cât i-a luat puștiului cu mâna întinsă să-l ridice și să-l arunce pe malul celălalt, folosindu-se doar de abilitățile lui de ciudat.     Am simțit smucitura caldă în plex și am recunoscut senzația. Până să apuc să protestez, am fost ridicată și eu peste pârâu și azvârlită peste Grasu cu o totală și deplină lipsă de delicatețe.     Ceilalți puști izbucniră în râs, apoi se trecură unul pe altul peste pârâul înghețat cu toată blândețea unei brize de vară. După aceea n-au mai vorbit și nu ne-au dat nici o singură explicație ori confirmare a destinației noastre. Doi au rămas în urmă ca să ne acopere urmele lăsate în zăpada albă și moale.      Am mers în tăcere. Începu să ningă; zăpadă mi se prindea în păr și gene, iar frigul se strecură prin pielea lui hainei lui Liam. Grasu se încorda și-și freca absent umărul vătămat. I-am prins privirea și mi-am văzut neliniștea reflectată în ochii lui negri."