Cartea O camera doar a ei PDF

Eseul O cameră doar a ei  reprezintă una dintre cele mai valoroase contribuții la literatura feministă din secoluln XX. A fost publicat inițial în 1929 și constituie o argumentare spumoasă, urbană și convingătoare împotriva subminării intelectuale a femeii, cu precădere a scriitoarelor. Virginia  Woolf, fiica  lui Sir Leslie  Stephen, s‑a născut  la Londra în 1882. Tatăl  ei a fost primul editor al  The Dictionary of National Biography.  După moartea lui, în 1904, Virginia și  sora ei, pictoriță Vanessa Bell, s‑au mutat  în Bloomsbury și au devenit nucleul Grupului Bloomsbury.  Această colectivi‑tate informală de artiști și scriitori, printre  care se numărau și Lytton Strachey și Roger Fry, a avut o influență  puternică asupra culturii britanice din secolul XX.In 1912 Virginia s‑a căsătorit  cu Leonard Woolf, scriitor și reformist social. Trei ani mai târziu, a fost publicat  primul ei roman, Călătorie  în larg  (Editura  Univers, 1994),  urmat de Noapte  și zi  (Editura  Univers, 1987)  și de Camera lui  Jacob (Editura Univers,  1990). Aceste prime romane  dezvăluie dez‑voltarea stilului  narativ inovator și aparte al Virginiei  Woolf. În această perioadă a fondat, împreună  cu Leonard Woolf, The Hogarth Press. Prima carte  publicată a fost volumul Two  Stories  (1917),  scris împreună  și tipărit în sufrageria  casei lor din Surrey. Cea  mai mare parte a operei Virginiei  Woolf a fost publicată inițial la The  Hogarth Press. Între 1925 și 1931, Virginia  Woolf a scris ceea ce astăzi sunt considerate  cele mai valoroase opere ale ei, de la  Doamna  Dalloway  (ElU,  1968),  Spre  făr  (Minerva,  1972) și la  romanul poetic  și experimental Valurile  (Editura  Univers, 1973).  În aceeași perioadă  a scris numeroase nuvele,  eseuri de critică literară,  articole jurnalistice și biografii,  printre care și prezentul eseu O  cameră  doar a ei  (1929).  Această perioadă  de creativitate intensă  a fost umbrită de episoade  depresive, de care suferea încă  de la moartea mamei sale, în 1895.  Pe 28 martie 1941, cu câteva luni înainte  de publicarea ultimu‑lui sau roman,  Între  acte  (Editura  Univers, 1978),  Virginia Woolf s‑a  sinucis. Dacă acea «cameră doar a ei», pe care Virginia Woolf o dăruiește cu luciditate femeii de pretutindeni care scrie ficțiune sau poezie, este și astăzi de multe ori goală, înseamnă că eseul acesta merită descoperit, (re)citit și ascultat, fiindcă profețiile lui Woolf încă nu s-au împlinit nici acum, la aproape nouăzeci de ani de la publicarea lui. Asta înseamnă că mai e nevoie de conștientizare și luptă pentru ca scriitoarele să aibă independență deplină și recunoaștere, plus un teritoriu absolut personal, pentru a scrie despre teritoriile comune și pentru a intra în mod vizibil și cu drepturi egale în teritoriul viu al literaturii universale, fiecare cu numele și vocea ei. O cameră doar a ei este un evergreen literar și ideologic. Svetlana Cârstean Deși tema este aparent destul de clară și concluziile nu întotdeauna tranșante, această carte, distilare a unei minți cristaline, scrisă atât de proaspăt și tumultuos, dar cu atâta forță, cu siguranță are ceva de zis. Multe dintre lucrurile semnificative sunt spuse în treacăt: revelații fulgerătoare, critici infinitezimale, tușele esențiale specifice unei scriitoare care are de spus mult mai multe decât simplul subiect pe care a fost rugată să-l discute. The New York Times A scrie și a citi sunt imposibil de disociat. Pentru că dintotdeauna scrisul și cititul au fost imposibil de disociat de context. Iar pentru a scrie și pentru a citi excepțional este nevoie de o minte în care masculinul și femininul sunt imposibil de disociat. - Black Button Traducere de Anca Dumitrescu și Elena Marcu