O iarna printre gheturi

     O iarnă printre ghețuri este o nuvelă care, practic, se dovedește a fi schița romanului "Căpitanul Hatterus". La fel ca în toate operele lui Jules Verne, autorul oferă prilejul de a reflecta la valorile vieții: relațiile puternice de familie, iubirea, demnitatea umană, curajul și capacitatea de a sări în ajutorul altor oameni aflați în pericol, dorința omului de a supraviețui în medii ostile, de a călători și de a descoperi. Antiteza dintre oamenii morali și indivizii care se dezumanizează prin faptele lor subumane, este remarcabil expusă.       Fragment:       "Planul lui Jean Cornbutte era simplu. Se gândea că va face mai întâi o escală în Insulele Feroe, unde vântul ce suflă dinspre nord ar fi putut să-i poarte pe naufragiaţi. Apoi, dacă s-ar fi convins că aceștia nu se adăpostiseră în niciun port din zona aceea, s-ar fi îndreptat să cerceteze dincolo de marea Nordului, să scotocească toată coasta de apus a Norvegiei, până la Bodoe, locul cel mai apropiat de naufragiu, și, dacă trebuia, chiar mai departe. În schimb, Andre Vâsling era de părere că, dimpotrivă, ar fi trebuit să exploreze mai curând coastele Islandei. Dar Penellan interveni spunând că atunci când avusese loc catastrofă, vijelia venea dinspre apus, și, sperând că naufragiații nu fuseseră purtați către hăul Maelstromului, se putea presupune că ei fuseseră aruncaţi pe coasta Norvegiei."