O filosofie a longevitatii bazata nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasa a modului nostru de viata.
Ce s-a schimbat din 1950 pana azi? Speranta de viata a crescut cu 30 de ani, echivalentul in timp al unei vieti din secolul al XVII-lea. Dupa 50 de ani, omul experimenteaza un fel de suspendare: nu mai este tanar, dar nu e nici batran cu adevarat. Un progres extraordinar, care schimba totul: legaturile dintre generatii, viata emotionala si cea familiala, insusi destinul nostru. Admirabilul eseu al lui Pascal Bruckner nu se multumeste sa exploreze problemele existentiale pe care le ridica prelungirea duratei vietii umane. El insista asupra ambiguitatilor si a contradictiilor acestei situatii. - Le Monde Un excelent eseu, care ne propune sa tindem mai degraba catre o viata implinita, decat spre succes. Asta pentru ca insusi conceptul de succes, de reusita pare sa limiteze cautarea, odata ce tinta mult dorita a fost atinsa. Avem acum incredibila sansa de a putea fi activi un timp mai indelungat, de a lucra pentru implinirea noastra. Atata vreme cat iubim si cream, traim o scurta eternitate, singura care ne este permisa. Nimic altceva nu ne este impus. Poti trai viata deplin, pana la momentul final, inevitabil. - Le Devoir Fulgerul pasiunilor ramane viu, sufletul si inima sunt gata sa se inflacareze: varsta spirituala, sentimentala nu coincide cu aceea biologica. Nu exista decat un singur mijloc de a incetini imbatranirea: sa ne pastram in dinamica dorintei. Reconciliere a incompatibilitatilor: romantism si predare de stafeta, dezmatsi riduri, par alb si furtuna a dorintelor. Nu am descoperit solutia pentru nenorocirile conditiei umane, doar am intredeschis o lucarna minuscula in caverna. - Pascal Bruckner
