O taina intr-un plic

Istorioare moral-religioase culese și prelucrate de Pr. Valeriu Dobrescu Preotul satului murise fără presimțiri și boala lungă. Între scoarțele unui registru, legat pe la mijloc cu un șnur gros, preotul ținea actele familiei, atestatele lui de studii, pomelnicul neamului său preoțesc și tot ceea ce era mai tainic. Murind, fără să aleagă și să oprească pentru știrea celorlalți numai ceea ce era de știut, trebuia ca cineva să umble după moartea preotului printre aceste hârtii, dar să și înțeleagă că acolo sunt taine adevărate, pe care să le păstreze cu aceeași sfințenie. Între copiii preotului, unul era tot preot. După înmormântarea tatălui, el trebuia să orânduiască în sat toate cele duhovnicești și preoțești: să pomenească până la împlinirea anului toate pomelnicele și să încheie socotelile bănești ale parohiei. Așa i-a venit rândul și registrului, cuprinzând actele preotului și tainele parohiei.