Cartea Ocolul pamantului in 80 de zile PDF

   Ediție ilustrată (ilustrații alb-negru)    Ocolul pământului în 80 de zile este un roman clasic de aventuri scris de Jules Verne. Povestea îl are protagonist pe Phileas Fogg și a curajosului său valet, Passepartout. Dând curs unei provocări, misteriosul gentleman englez pariază jumătate din averea sa pentru o faptă nemaipomenită – ocolul pământului în 80 de zile. Fogg și devotatul său slujitor călătoresc cu elefanți, sânii cu vele sau vapoare cu aburi în această luptă strânsă cu timpul. Variate obstacole se ridică necontenit în calea lor, făcând astfel din voiajul lor prilejul unor incursiuni extraordinare în locuri exotice – de la jungla indiană, localuri de opiu din China până la tărâmurile americane străbătute de trenuri de mare viteză.     Cea mai populară dintre fantasticele opere de aventuri ale lui Jules Verne, romanul a fost întâmpinat cu entuziasm de un public pasionat de ultimele progrese ale tehnologiei. Ghinioanele savuros de comice pe care le îndură personajele, precum și suspansul care se propagă până la ultimul rând al cărții fac ca acest roman să străpungă secolele pentru a încânta noi generații de cititori.  Fragment: "   XIX Unde Passepartout capătă un viu interes pentru stăpânul său și ceea ce urmează     Orașul Hong Kong nu e decât o insulă care, prin tratatul de la Nanking, după războiul din 1842, a devenit posesiune a Angliei. În câțiva ani, geniul colonizator al Marii Britanii întemeiase aici un oraș important și crease un port - Victoria. Această insulă este situată la gura râului Canton și numai șaizeci de mile o despart de cetatea portugheză Macao, clădită pe celălalt țărm.     Hong Kong trebuia neapărat să învingă cetatea Macao într-o luptă comercială și acum cea mai mare parte a tranzitului chinezesc se făcea prin orașul englezesc. Docuri, spitale, antrepozite, silozuri, catedrala gotică, sediul guvernatorului englez, străzi pavate, totul te determină să crezi că una dintre cetățile comerciale din Kent sau Surrey, străbătând sferoidul pământesc, a răsărit în acest punct al Chinei.     Passepartout, cu mâinile în buzunare, se duse înspre portul Victoria, privind bărcile cu pânze și lecticile, încă mult căutate în Cerescul Imperiu și toată acea gloată de chinezi, de japonezi și de europeni ce se îmbulzeau pe străzi. Era o asemănare perfectă cu Bombay-ul, Calcutta sau Singapore, pe care vrednicul băiat le regăsea în calea sa. Era parcă o dâră de orașe englezești de jur-împrejurul lumii.     Passepartout ajunse în portul Victoria. Acolo, la vărsarea răului Canton, era un furnicar de corăbii de toate naționalitățile: engleze, franceze, americane, olandeze, bastimente de război și vase de comer, vapoare japoneze sau chineze, vase chinezești cu pânze, tancuri și alte soiuri de vase și chiar luntre ce alcătuiall atâtea tarlale plutitoare pe întinsul apelor.     Plimbându-se, Passepartout observă un anumit număr de indigeni îmbrăcați în galben, foarte înaintați în vârstă. Fiind la un bărbier chinez, ca să se râdă„chinezește", el află de la acesta, care vorbea destul de bine limba engleză, că moșnegii aveau toți câte 80 de an cel puțin și că la această vârstă aveau onoarea să poarte galben, care este culoarea imperială. Passepartout găsi acest lucru tare nostim, fără a ști anume pentru ce. "