Cartea Omul invizibil PDF

Un clasic absolut, scris de părintele science-fictionului modern.   În mijlocul unei furtuni de zăpadă, un bărbat enigmatic și ostil, înfășurat în bandaje, își face apariția într-un sat englezesc, instalându-se la hanul din localitate. Ocupațiile bizare pe care le desfășoară în camera pe care o închiriază îi sperie pe săteni. Speculațiile despre identitatea lui se transformă în confuzie și groaza când localnicii descoperă că bărbatul deghizat e invizibil. Straniul bărbat, pe numele lui, Griffin, se dovedește a fi un om de știință hotărât să-și exploateze în mod diabolic însușirea extraordinară obținută după ani de cercetări, în urma unor experimente brutale. Fragment din cartea "Omul invizibil' de H.G. Wells "Și domnul Henfrey și-a terminat treaba și a plecat. Dar a plecat plin de indignare. „Ei, fir-ar să fie! protestă el în gând, luptându-se cu nămeții. Un om trebuie să mai demonteze din când în când un ceasornic, nu-i așa?" Și apoi: „Ce adică, n-are voie omul să se uite la tine ? Urâtule!" „Se vede treaba că nu. Urmărit de poliție dac-ai fi, și tot nu te-ai bandaja și înfofoli mai tare!" În colț, la Gleeson, îl zări în trăsura lui pe domnul Hall, care devenise de curând soțul stăpânei Poștalionului cu Cai. Oricând era nevoie, domnul Hall făcea transporturi cu trăsura din Iping spre Sidderbridge Junction; de acolo se întorcea el acum. Și, judecând după felul cum mâna caii, era limpede că făcuse „un mic popas" la Sidderbridge. - Bună, Teddy! strigă el, trecând înainte. - Te așteaptă acasă o sperietoare! îl preveni Henfrey. Pus pe taifas, Hall frâna caii. - Ce tot îndrugi acolo ? - Un mușteriu foarte suspect, care a tras la Postalionul cu Cai, îl lămuri. Pe cinstea mea! Și se porni schițeze lui Hall un portret foarte viu al fiorosului musafir de la han. Asta cam miroase a deghizare, hai, ce zici ? Eu unul n-aș primi în casa mea pe cineva până nul-aș vedea la mutră, insinua Henfrey. Dar femeile sunt așa de încrezătoare când e vorba de străini!... S-a băgat într-o odaie de-a ta și nu și-a zis nici măcar numele, îți place? - Nu mai spune! se minună Hall, care era cam greoi la minte. - Da, da! A închiriat odaia cu săptămâna. Orice o fi, mai devreme de-o săptămână nu poți să-i faci vânt. Și are o grămadă de bagaje, care-i sosesc mâine, așa zice el. Vezi numai să n-aibă lăzi umplute cu pietre! Și-i povesti cum fusese escrocată mătușa lui din Hastings de către un străin, care venise cu niște valize goale. Într-un cuvânt, îi strecură bietului om în suflet sămânța îndoielii."