Nimeni nu ar fi crezut, în ultimii ani ai secolului al nouăsprezecelea, că treburile oamenilor erau urmărite atent și îndeaproape de inteligente mai mari decât cele omenești și la fel de letale precum acestea; că în vreme ce oamenii își vedeau de treburile lor, ei erau cercetați și studiați, poate aproape la fel de temeinic cum un om cu un microscop ar putea cerceta creaturile efemere care roiesc și se înmulțesc într-o picătură de apă. Cu o nesfârșită mulțumire de sine, oamenii s-au plimbat de colo-colo pe această planetă, văzându-și de ale lor, senini în siguranța lor că stăpânesc materia. Este posibil ca și protozoarele ciliate aflate sub microscop să facă la fel. Nimeni nu s-a gândit la lumile mai vechi din spațiu că la surse de pericol față de omenire, sau s-a gândit la ele numai ca să respingă ideea vieții acolo, deoarece ar fi imposibilă și improbabilă. Este ciudat să ne amintim unele din obiceiurile mentale ale acelor vremuri îndepărtate. În cel mai bun caz, oamenii pământeni își închipuiau că ar putea fi alți oameni pe Marte, poate inferiori lor și gata să întâmpine cu bucurie o expediție misionară. Însă, peste golul spațiului, minți care sunt față de mințile noastre precum ale noastre față de cele ale animalelor ce se sting, intelecte uriașe, calme și nemiloase, au privit acest pământ cu ochi invidioși și, încet și sigur, și-au țesut planurile împotriva noastră. Și devreme, în secolul al douăzecilea, a sosit marea dezamăgire.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
