Opere complete 6: Tipuri psihologice

Cartea Tipuri psihologice se numără printre cele mai cunoscute contribuții ale lui Jung la psihologie. Autorul își propune să delimiteze, pe baza experienței sale clinice, câteva tipuri de structură și de funcționare a psihicului cu scopul de a oferi cititorului repere pentru a se înțelege mai bine pe sine și pe ceilalți oameni. Capitolul final al volumului conține definițiile principalilor termeni jungieni elaborate de chiar cel care i-a introdus în limbajul de specialitate. Această carte este rodul unei munci de aproape douăzeci de ani în domeniul psihologiei practice. Proiectul ei s-a închegat treptat, mai întâi din nenumăratele impresii și experiențe legate de practica psihiatrică și neuropatică, precum și din contacte cu oameni aparținând tuturor straturilor sociale, apoi din confruntările mele personale cu prieteni și adversari, în fine, din critica particularităților psihologice care îmi sunt proprii. Mi-am propus să nu împovărez cititorul cu cazuistică, în schimb am ținut să integrez, atât istoric, cât și terminologic, fondului de cunoștințe deja existent, ideile extrase din experiență. Am întreprins această operație mai puțin din rațiuni de echitate istorică și mai mult cu intenția de a scoate experiențele specialistului în medicină din domeniul său profesional îngust și de a le situa într-o serie de raporturi mai generale, raporturi ce îngăduie și profanului cultivat să beneficieze de experiențele unei discipline anume. N-aș fi cutezat să procedez în acest mod, care ar putea fi lesne interpretat greșit ca intervenție în alte sfere de preocupări, dacă nu aș fi convins că punctele de vedere psihologice înfățișate aici au semnificație și aplicabilitate generală și că deci ele pot fi mai bine tratate într-un context general, decât sub forma unei ipoteze ținând de un domeniu științific particular. […] Extraversia înseamnă orientarea în afară a libidoului. Desemnez prin această noțiune o relație evidentă a subiectului cu obiectul în sensul unei deplasări pozitive a interesului subiectiv față de obiect. Cineva care se afla într-o stare extravertită gândește, simte și acționează în raport de obiect, și anume într-un mod direct și limpede perceptibil, în așa fel încât nu poate exista nici o îndoială în legătură cu atitudinea sa pozitivă față de obiect. […] - C.G. Jung