Cartea Opere esentiale 2 - Interpretarea viselor PDF

Opere esențiale 2 - Interpretarea viselor - Sigmund Freud În Interpretarea viselor, considerată de Freud ca fiind cea mai importantă operă a sa, sunt avansate idei care vor revoluționa înțelegerea viselor existentă la începutul secolului XX. În primul rând, Freud apără teza conform căreia visul este un fenomen cu sens, o activitate psihică organizată, care are propriile legi, sens care constă în îndeplinirea deghizată a dorințelor inconștiente. Susținând această idee, întemeietorul psihanalizei se opune opiniei științifice a epocii sale, conform căreia visul nu are nicio semnificație psihică, ci este rezultatul incomprehensibil al dezorganizării specifice stării de somn, un simplu fenomen fiziologic. Pe de altă parte, Freud se distanțează și de concepțiile populare care foloseau chei fixe de simboluri (cărțile de vise) pentru a descoperi sensul visului. În psihanaliză, interpretarea visului se realizează doar pornind de la asociațiile visătorului. Deși lucrarea este dedicată psihologiei visului și cuprinde aproape 200 de vise analizate, ea depășește cu mult o simplă explicație a viselor nocturne. Freud propune în Interpretarea viselor o concepție generală a funcționării psihice normale și patologice, oferă o trecere în revistă a ideilor psihanalitice fundamentale complexul Oedip, acțiunea refulării, lupta dintre dorință și apărare și pune bazele psihanalizei sub diferitele ei aspecte teoretice și clinice.  Pot acum să spun cu claritate ce înseamnă pentru vis dorința inconștientă. Admit că există o clasă întreagă de vise în care stimulul provine preponderent sau chiar exclusiv din resturile vieții diurne și sunt de părere că însăși dorința mea de a fi odată professor extraordinarius m-ar fi lăsat să dorm liniștit în acea noapte, dacă nu ar fi persistat grijile din ziva precedentă... Dar aceste griji nu ar fi făcut încă un vis; forță motrice de care avea nevoie visul a trebuit să fie furnizată de o dorință; grijă era aceea care trebuia să-și facă rost de o astfel de dorință, ca forță motrice a visului. - Sigmund Freud Fiecare om care a absolvit studiile gimnaziale cu examenul de maturitate se plânge de încăpățânarea cu care îl persecuta visul de angoasă în care el pică acest examen, trebuia să îl repete etc. Pentru posesorul unui grad academic, acest vis tipic este înlocuit de un altul, care îi arătă că a ratat examenele de licență și împotriva căruia el obiectează degeaba, chiar în vis, că practica deja de ani de zile, că este docent universitar sau șef de cancelarie. Este vorba despre amintirile de neșters ale acelor pedepse pe care le-am suferit în copilărie pentru prostiile săvârșite, care s-au trezit astfel din nou în interiorul nostru în cele două puncte nodale ale studiilor noastre, în acele „dies irae, dies illa" ale examenelor severe. ,Și „angoasă de examen" a nevroticilor își află întărirea în această angoasă din copilărie. - Sigmund Freud