„Să scrii despre Gellu Naum este o impietate. Să scrii ceva elaborat, gîndit, modificat despre cel care și-a luat scrisul din stele și l-a trecut așa cum era pe hîrtie este un nonsens. Gellu Naum a fost și este pentru mine cea mai vie și mai elocventă formă a suprarealismului.” (Alexandru Tocilescu) „Operațiunea pe care Gellu Naum a făcut-o în Nepotul lui Rameau aș putea să o denumesc o transformare subcutanee a textului. Fără să piardă nimic din structura foarte complexă a unui text filozofic. Fără să altereze complexitatea cu care exprimă personajele. Gellu Naum a mînuit cu o extraordinară înțelegere literară cuvintele, transformînd un text care era menit să fie citit într-unul care poate fi înțeles fiind auzit. Operațiune de o extremă subtilitate și delicatețe.” (David Esrig) „Scena lui Gellu Naum e scena virtualităților care coexistă și se realizează simultan în paralel, e suma istoriilor posibile care își trag unitatea (fiindcă scena e totuși una, una singură) din capacitatea noastră de a participa la ele, de a juca în toate planurile.” (Vlad Zografi) „N-a scris ca un dramaturg, ci ca un suprarealist. Gellu Naum clatină cu nonșalanță tabieturile dramaturgice de rigoare, polemizînd cu popularul comic sau cu la fel de popularul, în fond, tragic, înlocuindu-le cu umorul negru care le conține, a rebours și exploziv, pe amîndouă, la care se adaugă un frison poetic.” (Simona Popescu)
