Prezenta lucrare se adreseaza, in principal, studentilor facultatilor de Drept, cu scopul de a le asigura bibliografia minima necesara pentru pregatirea lor initiala in domeniul artei oratorice. Desigur ca lucrarea poate fi consultata si de catre studentii altor facultati - de stiinte politice si administrative, de stiinte ale comunicarii etc. Ea poate fi utila si anumitor categorii profesionale - avocati, consilieri juridici, magistrati etc. Ii poate interesa chiar pe... politicieni, carora le este dedicat un capitol distinct, precum si pe orice alta persoana. Cititorii se vor amuza cu aforisme, catrene, epigrame si pamflete despre avocati, oameni politici, magistrati. Dar, se vor intrista luand cunostinta de erorile judiciare comise in procesele prezentate in ultima parte a lucrarii. Oratoria se realizeaza si se desavarseste prin cuvant, prin vorbire. Toti oamenii vorbesc, cuvantul fiind o caracteristica umana. Dar, in timp ce unii ne incanta si ne captiveaza (fie ei oratori sau nu), altii, din contra, „ne cad greu in a-i auzi” (Dimitrie Gusti). Esenta artei oratorice; se refera la: - discurs, obiectul acesteia; - orator (avocati si oameni politici), subiectul ei; - plastica oratorica, adica la modul in care oratorul isi expune discursul si se prezinta in fata auditorului. Sunt avute in vedere, in mod special, doua categorii de discurs: discursul juridic si anume pledoaria, instrumentul de actiune al avocatilor, si discursul politic, instrumentul de actiune al politicienilor. Ca urmare, se fac referiri substantiale, pozitive si negative, la cele doua categorii de oratori (misiunea si rolul lor, laude si critici la care au fost si sunt supusi). In capitolul intitulat Plastica oratorica sunt prezentate aspecte cu privire la: limbajul gestual, armonia miscarilor, vocea oratorului (dictie, pronuntie, intonatie, ticuri verbale), umorul si comunicarea (gluma, ironia, zambetul), fizicul si imbracamintea oratorului, roba avocatului. Ultima parte este consacrata unor procese celebre din istoria omenirii si a tarii noastre in care s-au inregistrat grave si triste erori judiciare (ale lui Socrate, Iisus, Ioana D'Arc, Caragiale-Caion, Ceausescu). Speram astfel ca, prin diversitatea si ineditul informatiilor ingemanate in prezenta lucrare, punem la dispozitia celor interesati un instrument de pregatire si formare profesionala, dar, totodata, si unul de relaxare si reflectie...
