Palatul de clestar

    Conține:  • Palatul de cleștar  • Bunicul  • Bunica  • Domnul Vucea  • Neghinită     "Cam pe la începutul vremilor, până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă.     Tot cu mâini și cu picioare era și pe atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii și cu călcâiele la spate, dar de învârtea copacul, smuls din rădăcină, și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolîndu-se a moarte.     Apele curgeau la vale și munții se ridicau în sus. Nu se pomeneau flori pe cer și stele pe pământ - ca pe la pârdalnicii noștri de stihari - dar multe nu erau așa după cum sunt.     Împărații, de mureau în lupta de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai dacă barba le mătură țărâna la nouă coți în urmă, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz și mai cuminte, și-i dăruiau năframa, inelul, paloșul, stemă și gonaciul, ca să poată împărați și război în locul lor.     Apărarea și dreptatea atârnă de tăișul paloșului. Cu mintea cântăreau și hotărau, iar cu paloșul împărțeau. Și spun unii că pe atunci mergea mai bine cu minte dreapta și fără de legi, decât ca în zilele noastre, cu legi și cu minte strâmbă.     P-așa vremuri se zice că ar fi văcuit împăratul cu stemă ruptă din soare, în cel mai frumos palat de cleștar și peste cel mai înțelept și mai viteaz norod."