Dan Tomuleț, doctor în Filosofie, a urmat cursurile Facultăților de Filosofie și Psihologie ale Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca. În timpul și după terminarea studiilor universitare, a ocupat funcțiile de preparator și, ulterior, de asistent universitar, în cadrul Universității Avram Iancu, din Cluj-Napoca, unde a contribuit la predarea cursurilor de istorie a filosofiei antice și moderne. În urma obținerii unei burse, autorul și-a continuat studiile în Statele Unite, la University of Dallas, Irving, Texas, unde și-a obținut masteratul și doctoratul în filosofie. Ulterior a predat, la aceeași universitate, cursuri de istorie a filosofiei antice și de antropologie filosofică și cursuri de etică și de introducere generală în filosofie la Eastfield College, Mesquite, Texas. În prezent, autorul locuiește la Florești, județul Cluj. În cronologia porfiriană a operei plotiniene, tratatul „Despre frumos” ocupă primul loc. Plotin, se pare, își începe cariera scriitoricească, aplecându-se asupra unei teme platoniciene de mare anvergură, temă pe care Platon o dezvoltă, cu precădere, în dialogul „Banchetul”. Fără îndoială, între dialogul platonician și tratatul plotinian există diferențe majore. Asemănările dintre ele însă sunt cel puțin la fel de semnificative. Fără a insista asupra raporturilor dintre cele două lucrări, se poate totuși afirmă că, în tratatul său, Plotin construiește o viziune sistematică referitoare la valențele spiritual-religioase ale esteticii, într-o manieră care urmează, în linii mari, structura ierarhică a demersului socratic din dialogul Banchetul. Vom întâlni, așadar, în lucrarea de față, o estetică a frumuseții sensibile, o etică a frumuseții morale și o teologie a frumuseții divine. CUPRINS: • CUVÂNT ÎNAINTE • I. INTRODUCERE (1.1-12) • II. FRUMUSEȚEA SENSIBILĂ (1.13-3.36) • III. FRUMUSEȚEA MORALĂ (4.1-6.13) • IV. FRUMUSEȚEA DIVINĂ (6.14-9.44) • CONCLUZII: DESPRE MISTAGOGIA ESTETICĂ • BIBLIOGRAFIE Fragment din volum: “Sufletul căzut, continuă filosoful, este copleșit de gelozii, din pricina nimicniciei sale (μικροπρέπειαν). Nimicnicia, după cum se știe, este marcată de pasiunea exagerată pentru lucruri mărunte, combinată cu neglijarea intereselor legitime ale celorlalți. Verbul πρέπω, care intră în compoziția cuvântului grec folosit aici, are sensul de a fi clar vizibil, de a străluci sau de a se potrivi unei slujbe sau funcții. Nimicnicia, așadar, este absența acestor calități. Cu alte cuvinte, sufletul căzut este minuscul, pipernicit și lipsit de culoare și de contur. Este lipsit de verticalitate și fără onoare, lucruri pe care le sacrifică pe altarul unor frici excesive și, adesea, ridicole. Din pricina mărginirii sale, fragilitatea trupească îl sperie cumplit. Viciile lui sunt manifestări directe ale groazei și îngustimii. Un astfel de om există pentru a obține și nu pentru a împărtăși, trădându-și astfel sărăcia profundă. El păzește cu gelozie ceea ce crede că are și privește cu invidie la ceea ce crede că nu are. Semnul distinctiv al unei astfel de condiții totuși nu stă doar în disponibilitatea acestui om de a comite nedreptăți, ci mai ales în disponibilitatea de le comite de dragul unor câștiguri mărunte, fapt care trădează natura primitivă a mentalității lui. Numai o remarcabilă îngustime a minții poate da naștere geloziilor sale triviale. Mai mult, adăugă Plotin, un astfel de suflet nu gândește mai deloc, iar când o face, gândirea i se oprește asupra lucrurilor moarte (θνητά), strâmbe (σκολιά) și de rând (ταπεινά). În general, se poate spune, gândirea este motivată fie de nevoile trupului, fie de nevoile sufletului. Ea este, în esență, o căutare de soluții. Sufletul căzut însă nu gândește decât în vederea trebuințelor trupești și din perspectiva lumii exterioare. Și pentru că în vederea unor astfel de lucruri căile strâmbe par mai eficiente, cel puțin pe termen scurt și în vederea avantajului personal, identificarea unor mijloace de acest gen îl preocupă constant."
