Povestiri din Sevastopol

Într-un Sevastopol sub asediu, încordarea ce plutește în aer se topește pentru o clipă dacă privești atent fiecare mică scenă ca ruptă din viața de zi cu zi a unui orășel obișnuit. Este însă doar iluzie, canonada războiului izbucnește pe negîndite, iar noile tablouri sînt de o cu totul altă natură: iureșul brancardierilor purtînd zoriți răniții către doctor, disperarea din ochii unui căpitan care pleacă pentru întîia dată la luptă, respingerea unui atac diavolesc din partea francezilor, gloanțe și bombe ce cad de nicăieri. Acesta este fundalul celor trei Povestiri din Sevastopol, despre care se spune că au ajutat la construcția celebrului român Război și pace. Scrise la sfîrșit de secol XIX, în plin Război al Crimeii, povestirile lui Tolstoi sînt fie reportaj de război, fie eseu despre inutilitatea lui, texte din care transpare plăcerea de a scrie, de a descoperi personaje, de a aduce la lumină adevărul despre lipsa de rațiune a masacrului: „…sau războiul este o nebunie, sau, dacă săvîrșesc această nebunie, oamenii nu sînt deloc ființe raționale, cum obișnuim, cine știe de ce, să credem”.