Deși toată critica e de acord că proza reprezintă o parte durabilă a prozei lui Alecsandri, puțini au luat-o în serios, majoritatea comentatorilor părând a se inspira din frivolitatea și umorul atribuite scriitorului însuși. Hibrida, în felul romantismului Biedermeier (însemnări de călătorie, jurnale, biografii, amintiri, studii de moravuri, fiziologii, epistole , nuvele și chiar mici romane sentimentale, eseuri critice ori filozofice ș.a.m.d.), această proză este, alături de a lui Negruzzi, cea mai valoroasă din primele șase-șapte decenii ale secolului XIX, sintetizând pe alocuri principalele tendințe contemporane ori anticipând altele din jurul lui 1900. - Nicolae Manolescu
