Reconstructia filosofiei romanesti

Reconstrucția filosofiei românești își propune  să pună în evidență o serie întreagă de filosofi români necunoscuți, uitați sau marginalizați de „teoreticienii oficiali” ai regimului comunist. Dintre cei necunoscuți amintim pe episcopul Argeșului Grigore Râmniceanu, traducător și creator de terminologie logică românească, urmat de o altă față bisericească Eufrosin Potecă, profesor de filosofie la Școala lui Gh. Lazăr. De asemenea, îi prezentăm și pe juristul Al. Aman, fondatorul logicii juridice de la noi și pe ilustru filosof Ion Zalomit. În categoria celor uitați îi scoatem la lumină pe Ștefan Velovan teoreticianul „mecanicii psihologice”, pe filosoful creștin Marin Ștefănescu cel care a propus „rugăciunea” ca metoda de cunoaștere în filosofie, dar și alți doi filosofi de marca din filosofia interbelică, Mircea Djuvară și Mircea Florian. În categoria celor marginalizați îi avem în prim-plan pe Ion Petrovici, Alexandru Mironescu, Sandu Tudor și pe toți aceia care  au fost etichetați drept filosofi de „orientare idealista”, „reacționari” sau ”legionari” pentru că promovau o altă filosofie și nu au făcut compromisuri cu puterea comunistă. În categoria „trădătorilor” au intrat și acei filosofi care au publicat lucrări în limbi străine (Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugeniu Speranția). Nici filosofii aflați în exil nu au scăpat de furia proletară. Mircea Eliade, Emil Cioran și Vintilă Horia au fost discreditați, fiind numiți legionari. Timp de aproape 45 de ani, cât a durat regimul comunist în România, nu putem spune că am avut o filosofie autentică, așa cum a fost cea din perioada interbelică. Filosofia care a fost promovată în acest timp a fost marxim-leninismul, adică, materialismul dialectic și istoric și socialismul științific. Filosofii români care au creat teorii filosofice (Nae Ionescu, P. P. Negulescu, I. Petrovici, M. Ștefănescu), sau sisteme filosofice (C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga, Mircea Florian, C. Noica) au fost epurați din cultura românească. În locul lor au venit o serie întreagă de „politruci” în frunte cu Lucrețiu Pătrășcanu, Leonte Răutu, Tudor Bugnariu, C. I. Gulian, Pavel Apostol s. a, care ne-a impus o filosofie străină de sufletul poporului român.   Lipsind cu totul libertatea de gândire, filosoful român nu a putut să-și exercite în mod liber, fără restricții, funcția sa de gânditor, adică, menirea ce i-a fost dată de natură. - Adrian Michiduța