În Religii australiene Eliade oferă o critică explicită a "analfabetismului religios al atâtora dintre cei care scriu despre religiile primitive" și argumentează în favoarea istoricității acestora, împotriva atât a evoluționiștilor cât și a decadentiștilor romantici, care văd dezvoltarea religiei ca pe o mișcare liniară de la simplu la complex, primii "in sus", iar ultimii "în jos". Aceste abordări, și altele, sunt aplicate la datele despre religiile aborigenilor australieni - Zei Supremi, Eroi Culturali, rituri de inițiere și mortuare, vraci. Eliade manevrează sursele clasice cu judecata echilibrată a istoricului și selectează aspectele valoroase ale celor mai bune autorități moderne, între care Berndt, Elkin, Stanner și Petri. Utilizând aceste date, el se mișcă de la inferență la ipoteza și detectează prezența anumitor tipare de ritual și credința care apar în religiile de pe întreg continentul australian. Eliade s-a bazat pe intuiție ca să descopere structuri și configurații generale. Modelele și metaforele au ajuns să fie privite, cum a prezis Max Black, ca o parte respectabilă a culturii științifice: "Căci știința, la fel ca disciplinele umaniste, la fel ca literatura, este o problemă de imaginație." Eliade subliniază că descoperirea influențelor din Melanezia și alte părți ale Sud-Estului asiatic, precum și din zone mai îndepărtate cum ar fi India, a distrus pentru totdeauna noțiunea simplist evoluționistă a caracterului de Naturvolk cu adevărat "primitiv" al religiilor australiene, citând dovezi arheologice și lingvistice impecabile. Propria sa erudiție vastă în domeniul religiilor orientale și al șamanismului siberian îi permite să pună într-o solidă perspectivă comparată descoperirile sale privitoare la riturile de inițiere și cultele secrete. "Scopul ultim al istoricului religiilor", scrie Eliade în concluzia finală a cărții sale, "nu este să arate că există un anumit număr de tipuri sau tipare de comportament religios, cu simbologiile și teologiile lor specifice, ci mai degrabă să le înțeleagă semnificațiile. Iar semnificațiile acestea nu sunt date odată pentru totdeauna, nu sunt 'pietrificate' în respectivele tipare religioase, ci sunt mai degrabă 'deschise', în sensul că se schimbă, cresc și se îmbogățesc de o manieră creativă în procesul istoric." - Victor Turner - University of Chicago
