Nunta in cer

Mă apucasem de scris pe Ia mijlocul lui septembrie. Nae lonescu mă întrebă uneori cum merge. li spuneam că visez un roman de dragoste care să nu semene cu nimic din ce scrisesem până atunci; o dragoste care era și ar fi trebuit să rămână perfectă, dacă n-ar fi intervenit un element mistic, și anume dorința de a o prelungi indefinit într-o durată biologic-temporală — făcând-o roditoare.
Citește tot rezumatul... Subiectul era în aparență simplu: doi bărbați, întâlnindu-se întâmplător la o vânătoare, își povestesc în aceeași noapte marea lor dragoste. Confesiunea o începe cel mai tânăr, Mavrodin, un romancier, probabil pentru că tovarășul lui îl întrebase ce scrie și Mavrodin îi răspunse că scrie Nunta în cer, carte în care voia să-i ceară iertare Ilenei, pe care o iubise, pe care o iubea încă, și care dispăruse fără urmă cu un an mai înainte. li vorbeam profesorului de ce-aș fi vrut să fac, dar fără să-i rezum romanul; mi se părea că orice rezumat îl trădează anulând însăși esența poveștii mele. De fapt, niciunul din cei doi bărbați care la început nici nu bănuiau că vorbesc de aceeași femeie nu înțelegeau de ce fuseseră părăsiți (...) Dimensiunea mistică, nupțială, pe care o aștepta Ileana ca o împlinire finală, le rămăsese inaccesibilă, deși din motive diferite. - Mircea Eliade Citește mai puțin...