Volumul este o culegere de articole publicate inițial pe platformele Contributors.ro și LaPunkt.ro, precum și în revista de cultura contemporană Timpul, ce au în vedere realitatea politică, socială și literară actuală sau recentă. Cititorii vor avea ocazia rememorării unor importante evenimente din aceste zone, cum ar fi înfruntarea politică ocazionată de alegerile prezidențiale din 2014, protestele legate de Roșia Montană, dramă din clubul „Colectiv”, dar și controversele generate de acordarea Premiului Național „Mihai Eminescu” – Opera Omnia. Fragment din lucrare: „Mircea Cărtărescu. Un exercițiu de solidaritate Miercuri seara, Mircea Cărtărescu a fost linsat mediatic emisiune halucinantă a Realității TV, Realitatea la raport, în care cei din platou ajunseseră să seîntrebe cine sunt Mircea Martin și Livius Ciocârlie (care comiseseră păcatul mortal de fi recomandat pe autorul Orbitorului pentru programele ICR), iar Sorin Roșca Stănescu făcea și desfăcea cu supremă, maioresciană autoritate ierarhiile și canonul literaturii române contemporane. Ca reacție la emisiunea respectivă, dar nu numai la ea, Radu Pavel Gheo publică pe blogul lui un atât de necesar „Apel la decență. Solidaritate cu Mircea Cărtărescu”. Scriu și eu mai jos câteva rânduri,în semn de solidaritate atât cu Mircea Cărtărescu, cât și cu apelul lui Gheo. În 2005, când a început scoaterea la export a literaturii române sub Patapievici, Cărtărescu era deja tradus la Gallimard, Denod și Albert Bonniers, ca să numesc numai editurile foarte mari din Franța și Suedia. Se scria frecvent despre el în cele mai vizibile și mai prestigioase reviste literare și ziare occidentale, primise premii internaționale importante sau fusese nominalizat la altele (și, ca la Oscar, la premiile mari, chiar și nominalizarea e un premiu în sine). În 2005, când H.-R. Patapievici își începea mandatul, Mircea Cărtărescu era așadar un brand de care ICR s-a lipit. Prin urmare, lucrurile stau taman pe dos: Cărtărescu a promovat ICR, nu invers. A spus-o explicit H.-R. Patapievici emisiune de la defunctul TVR Cultural. Faptul că ICR a trebuit să cheltuiască. aproape 100000 de euro în șapte ani (adică vreo 13000 pe an, cam cât elicopterul lui Zgonea pînă la cumetria de la Dorohoi) ca să capitalizeze ajutorul de imagine dat de Cărtărescu e cu totul altceva. Și e foarte bine: Cărtărescu fost o locomotivă care, cu bani puțini, a tras după sine toată literatura română recentă.”
