Sabia de sticlă este al II-lea volum al seriei Regina Roșie. Orice revoltă cere sacrificii. Al doilea volum din captivanta serie Regina Roșie prezintă conflictul violent dintre armată tot mai numeroasă de rebeli roșii și lumea stăpânită de argintii. Cu sânge roșu, dar cu o putere mai periculoasă decât ale argințiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o armă pe care Curtea Regală încearcă să o controleze. Însă atunci când scăpă de Maven, prințul și iubitul care a trădat-o, descoperă că nu e nici pe departe singura așa. Misiunea ei este acum să-i recruteze pe alții la fel ca ea, pentru ca împreună să lupte împotriva ordinii nedrepte care li s-a impus. Plină de evenimente dramatice și de întorsături de situație tulburătoare, Sabia de sticlă este o continuare alertă și palpitantă pentru cititorii Victoriei Aveyard. - Booklist Fragment din cartea "Sabia de sticlă" de Victoria Aveyard "Dansul flăcărilor le distorsionează fetele, le transformă ochii în tăciuni, gurile în colți veninoși, transformă bărbații în demoni. Unul dintre ei se apropie de zidul din foc. Nu se aprinde, nu pățește nimic. Dă flăcările la o parte așa cum faci cu o cortină. O singură persoană poate face asta. Maven își scutură jarul de pe ridicola lui pelerină. Are nerușinarea să zâmbească. Și cumva Cal găsește puterea să-i întoarcă spatele. În loc să-l sfâșie pe Maven cu mâinile goale, îmi prinde încheietura în strânsoarea lui fierbinte. O luăm amândoi la fugă, fără să ne asigurăm spatele. Maven știe că nu se poate măsura cu niciunul dintre noi. Așa că nu-i rămâne decât să zbiere isteric. Chiar dacă are o coroană pe cap și sânge pe mâini, tot un june imberb a rămas. - Fugi, criminalule! Fugi, fetițo cu fulgerele! Fugiți cât puteți voi de repede! Hohotele lui de râs răsună printre ruine, mă urmăresc. - Am să vă găsesc și în gaura de șarpe! Îmi dau vag seama că fulgerele mele slăbesc, încep să se stingă pe măsură ce mă îndepărtez. La fel și flăcările lui Cal. Și rămânem neprotejați în fața legiunii. Însă deja am sărit și zburăm prin aer către râul aflat la trei metri sub noi. Aterizăm, dar nu auzim sunetul vârtejului de apă, ci un zăngănit puternic. Mă rostogolesc repede pe-o parte, ca să nu-mi rup gleznele, dar tot îmi simt oasele zguduite de intensitatea dureroasă a șocului. Ce e? Până la genunchi în apă rece, Farley ne așteaptă lângă un tub din metal, cu capătul deschis. Fără niciun cuvânt, se vâră de-a bușilea în el și dispare. Nu avem timp de discuții sau de întrebări, așa că o urmăm orbește. Cal trage capacul tubului în spatele nostru, separându-ne de rău și de armata de pe mal. Bine că măcar el mai are minte. Capacul scoate un șuierat pneumatic și se închide ermetic. Însă nu ne va proteja multă vreme, nu de o asemenea legiune. - Alte tuneluri? gâfâi eu răsucindu-mă spre Farley. Din cauza efortului, am început să văd pete galbene și tremura picioarele, așa că trebuie să mă sprijin de perete. Farley mă apucă de subrat ca să mă sprijine, la fel cum a făcut și afară. - Nu, nu-i un tunel, răspunde ea cu un zâmbet enigmatic. Și-atunci simt și eu. O vibrație ca de baterie, dar produsă de ceva mult mai mare. Mai puternic. Pulsează de jur împrejurul nostru, de-a lungul acelui coridor ciudat, plin de butoane cu leduri și de lumini galbene. În fața noastră se văd eșarfele roșii ale membrilor Gărzii. Merg înainte ca niște stacojii. Se aude un gearnat prelung, coridorul se cutremură și cade cu partea din față înclinată în jos. În apă. - O barcă, spune Cal. O barcă submarină. Vocea i se aude ca de la depărtare, nesigură și fără vlagă. Exact la fel cum mă simt și eu. Nu apucăm să facem decât câțiva pași și ne prăbușim la baza pereților înclinați."
