Scrisorile pascale - Sfantul Atanasiu De Alexandria

Pastele nu este pur și simplu o sărbătoare ca oricare alta: așa cum Euharistia este desemnată deseori sub titlul de "Sacramentul sacramentelor", putem spune, pe bună dreptate, că Paștele este "Sărbătoarea sărbătorilor", sau "Solemnitatea solemnităților"; este desăvârșirea Paștelui ebraic, în cadrul căruia se comemora ieșirea poporului din sclavia egipteană prin trecerea miraculoasă a Mării Roșii, prin proclamarea faptelor minunate pe care Dumnezeu le-a săvârșit, și anticiparea Paștelui final la care este chemată Biserica. Însă Paștele nu a fost dintotdeauna o instituție imuabilă și uniformă, ci a cunoscut un proces continuu de dezvoltare încă de la începuturile creștinismului. Mai exact, este vorba despre o dublă dezvoltare: mai întâi, un proces de diversificare a sărbătorii, și apoi o evoluție istorică a tradițiilor particulare pornind de la un fond comun. Scrisorile pascale ale sfântului Atanasiu de Alexandria (297-373), publicate în cartea de față, traduse în limba română de pr. dr. Lucian Dincă, se deschide cu un vast studiu introductiv, realizat de traducător. În acest studiu, după o prezentare succintă a originii Paștelui la iudei, precum și o descriere sumară a teologiei și tradițiilor legate de această sărbătoare, părintele Dincă trece la expunerea viziunii Noului Testament cu privire la sărbătoarea Paștelui și a evoluției ei în primele secole ale creștinătății, evidențiind concepțiile mai multor sfinți părinți cu privire la Paște până la Conciliul I ecumenic de la Niceea (325), unde s-a hotărât, printre altele și celebrarea în comun, la aceeași dată, a mării sărbători a creștinătății. În centrul acestui studiu, părintele prezintă bogata gândire a sfântului Atanasiu de Alexandria cu privire la "Sărbătoarea sărbătorilor". După câteva date biografice ale acestui mare teolog care a marcat, prin amprenta gândirii sale teologice și spirituale, întreg secolul al IV-lea al creștinismului, sunt prezentate pe scurt principalele opere ale lui Atanasiu: Împotriva păgânilor, Despre întruparea Cuvântului, Viața sfântului Anton cel Mare, Apologia împotriva arienilor, Despre fericire, numeroasele Scrisori pastorale etc. Atanasiu, s-a născut în jurul anului 297, la Alexandria, dintr-o familie creștină de origine greacă. Din operele sale constatăm că a fost un om erudit, bun cunoscător al Bibliei. Încă de tânăr se naște în el dorința de a-și consacra viața idealului monastic. În anul 319 este hirotonit diacon de către episcopul său Alexandru, alături de care în 325 participă la Conciliul de la Niceea. După moartea lui Alexandru (328), îi succedă pe tronul episcopal și își va păstori turma până la moartea sa (373). Însă, ca păstor, nu a avut o viață prea fericită, fiind nevoit ca de cinci ori să ia drumul exilului din cauza unor comploturi (17 ani din cei 45 cât a fost episcop i-a petrecut în exil, departe de credincioșii săi, cu care întreținea legătura și prin intermediul acestor scrisori pascale). După acest studiu introductiv, sunt prezentate propriu-zis scrisorile pascale, începând de la cea din anul 329 până la cea din anul 373, fiecare scrisoare fiind precedată de o scurtă expunere a contextului istoric în care a fost redactată și de o scurtă prezentare a structurii scrisorii. Printre principalele teme pascale dezvoltate de Atanasiu în aceste scrisori, expuse și în studiul introductiv, menționăm doar câteva: Cristos, mort și înviat - adevăratul Miel pascal; postul - o pregătire sufletească și trupească pentru marea sărbătoare; Paștele - victoria lui Cristos asupra morții etc. Cartea se încheie cu câteva anexe care-l pot ajuta pe cititor să-l cunoască și să-l înțeleagă mai bine și mai ușor pe acest mare sfânt părinte al Bisericii. Recomandăm această lucrare tuturor celor care doresc să cunoască și să se hrănească din gândirea teologică și spirituală a lui Atanasiu de Alexandria cu privire la cea mai mare sărbătoare a creștinătății, dar și celor care doresc să cunoască contextul istoric în care acest mare sfânt a reușit, în ciuda persecuțiilor, să dea o atât de frumoasa mărturie de credință. Laurențiu Turbuc