Sfisiat de umbra unui inger

Traversând atâtea decenii, poezia lui Emil Brumaru rămâne aceeași, fără a fi și previzibilă. Încălcând convențiile, etalând cu vizibila plăcere teme tabu ale literaturii noastre, privind cu melancolie realitatea sub fustă, Emil Brumaru este, nu încape îndoială, unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii noastre. - Bogdan Cretu «Dulcele» constituie permanentă ispită a poetului hedonist, care trăiește, regesc parazit, în bulion, în latrine cu hârtii murdare, în perne lacatante și asemenea cocorilor zburătoare, în rangurile condimentelor peste vastele întinderi de lene calmă. Brillat-Săvarin a intrat în vestmântul verbal al lui Brummel, pentru ca literă să-i fie docilă printre arome și neprihănire, pentru ca imaginile să-i facă temenele. Totul e aici senzual, moale, domestic de îngerește catifelat, simțul gustativ și simțul tactil fiind suav exacerbate. - I. Negoițescu Fragment din volum: "Strămoșească Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii, Urcă domol cireada de buburuze roșii, Umflați cu stir și steve se bucurau strămoșii Că se-mplinesc dovlecii în țărină și iezii. Plesneau muștele-n baligi de zeamă și căldură. Din borți pîndeau păianjeni și coropișniți rele. Apusurile grave chifteau în bătătură Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele. Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei, În cele șapte zile și nopți din săptămînă, Ei așteptau să prindă ulcioarele smîntînă, Evlavioși, cu gîndul la bucile nevestei. Femeilor spre toamna le dă țîțele-n lapte, În vaci creșteau vițeii și în găine ouă, Iar uneori venită în tindă peste noapte, Năștea și Preacurată printre balerci de rouă. "