Spioana

Singura ei vină: a fost o femeie liberă. O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul. O curtezană care a sfidat rigorile vremii. O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei. Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o. Sub numele de Mâță Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția. La începutul efervescenței Belle Epoque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos. Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți. La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase și independente femei din istorie. De la copilăria într-un orășel olandez, la viața traumatizantă alături de un ofițer alcoolic în Java și până la anii de glorie în capitala Franței, Spioana e un puzzle fascinant și o lecție admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism și luciditate.  Fragment din roman: "Zveltă și înaltă, cu flexibilitatea grațioasă a unui animal sălbatic, cu păr negru care se ondulează straniu și ne poartă către un tărâm fermecat. Cea mai feminină dintre toate femeile, care scrie o tragedie necunoscută cu trupul său. Mii de curbe și mii de mișcări care se îmbină perfect cu mii de ritmuri deosebite. Tăieturile astea din ziare par bucăți dintr-o ceașcă spartă, povestind despre o viață de care nici nu îmi mai aduc aminte. După ce voi ieși de aici o să le leg în coperte de piele; fiecare pagină va avea un chenar de aur și vor rămâne moștenire fiicei mele, dacă toți banii mi-au fost confiscați. Când ne vom vedea, îi voi povesti despre Folies Bergere, visul tuturor femeilor care și-au dorit să danseze în fața unui public. O să-i spun cât de frumoase sunt Madridul Habsburgilor, străzile Berlinului, palatele din Monte Carlo. Vom merge împreună la Trocadero, la Cercle Royal, ne vom duce la Maxim's, la Rumpelmeyer și la toate restaurantele care îi vor deschide larg ușile celei mai faimoase cliente a lor. Vom călători amândouă în Italia, bucuroase să vedem că blestematul de Diaghilev e în pragul falimentului. O să-i arăt La Scala din Milano și o să-i spun cu mândrie: — Aici am dansat în Bacchus și Gambrinus de Marceno. Sunt sigură că ceea ce mi se întâmplă acum va fi de fapt de bun augur pentru reputația mea; cui nu i-ar plăcea să fie văzut alături de o femeie fatală, poate chiar o „spioană" plină de secrete? Oricine flirtează cu pericolul, atâta timp cât pericolul nu există. "