Începe ca o bibliografie.
Margaretha Zelle este o pasăre sălbatică, exotică, care se naște într-o colivie.
Frumusețea, inteligența și ambiția o fac să zboare doar în jurul ușiței și când aceasta se deschide, M’greet parcurge drumul afară, cu hotărâre și precizie. Ca și cum l-ar fii făcut de foarte multe ori.
Dar ea nu are nici cea mai mică idee unde duce el, așa că se trezește brusc într-o altă colivie.
Mai mare, mai bogată dar care o rănește profund.
Într-o zi, ca să alung plictiseala, m-am apucat să citesc anunțurile publicate în ziarul unui oraș din apropiere. Și așa l-am găsit pe următorul:
“Rudolf MacLeod, ofițer în armata olandeză, de descendență scoțiană, momentan în misiune în Indonezia, caută tânără logodnică pentru căsătorie și pentru a-l însoți peste hotare.”(p.34)
Margaretha răspunde anunțului, se întâlnește de două ori cu ofițerul și acceptă cererea lui în căsătorie.
Pe cât de frumos suna viitorul la început, pe atât de oribilă s-a dovedit a fii căsnicia.
Puțin câte puțin, am început să nu mai știu cine sunt. Îmi petreceam zilele având grijă de fata mea, umblând prin casă cu un aer absent, ascunzându-mi rănile sub machiajul în exces, dar știam că nu păcălesc pe nimeni, absolut pe nimeni.(p.38) Multumesc Libris.ro pentru carte.
Faimoasa sete de libertate.
Apoi, are parte de o experiență extrem de traumatizantă dar revelatoare.
Când soția lui Andres se sinucide în fața ei, după un discurs puternic despre libertate, iubire și acțiune, Margaretha pune piciorul în prag și își răsucește busola fix în sens invers.
Două săptămâni mai târziu am plecat cu primul vapor spre Rotterdam. Eu fusesem botezată cu sângele soției lui Andres și, prin botezul acesta, eram liberă pentru totdeauna […] (p.46)
De acum este o total altă persoană: Mata Hari!
Ajunge la Paris hotărâta să devină celebră. Renunță la tot ceea ce îi mai rămăsese din inhibiții și pudoare și acceptă orice îi poate aduce ascensiunea.
Când nu știm încotro ne poartă viața, nu înseamnă că suntem pierduți. (.p76)
“Spioana” este un amestec de biografie, istorie, starea vremurilor și evidențierea femeii emancipate.
Deși ni se prezintă niște fapte concrete, care au existat cu adevărat, modul în care ele au fost interiorizate de Mata Hari, aparține strict talentului scriitoricesc al lui Paulo Coelho.
Chiar el spune ca nu a încercat să facă o biografie a personajului, ci doar să arate și o altă față a ceea ce se știa deja.
Dar totuși, parcă a mers mult prea repede prin toată povestea. Cunoscând stilul lui, m-aș fii așteptat să îmi trezească mai multă emoție, durere, pasiune.
Am impresia că s-a oprit (la mai multe capitole) tocmai atunci când ar fii devenit și mai interesant.
Poate că a făcut asta intenționat! Ca să îți stârnească curiozitatea și imaginația dar am rămas cu un sentiment nostalgic, acela de “ce ar fii putut scrie Coelho și nu a făcut-o”! Oare cât de departe ar fii ajuns?
De ce citim cărți?
Pentru că ne descoperim pe noi.
Pentru că ele ne fac să ne simțim extrem de norocoși cu ceea ce avem.
Pentru că ne fac să plângem, fie de durere fie de extaz.
Pentru că ne luminează mintea și ne revelează viața.
Pentru că …
Pentru că …
Dacă vă regăsiți în cel puțin unul dintre aceste răspunsuri citiți-l pe Paulo Coelho.
Cărțile lui se regăsesc în toate la un loc!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Paulo Coelho:
