Stapanul inelelor: Intoarcerea regelui

Frodo și prietenii săi își continuă călătoria presărată de primejdii în încercarea de a-și împlini misiunea și de a distruge Inelul în Hăul destinului și a-l împiedica pe Sauron să cucerească Pământul de Mijloc. Dar drumul lor e tot mai greu, Gandalf, vrăjitorul, a dispărut luptându-se cu un spirit întunecat din minele din Moria. Iar omul Boromir a fost sedus de puterile Inelului și a pierit apoi în luptă cu Orcii încercând să-și repare greșeala. Cât despre Frodo și Sam, ei sunt Acum singuri, urmăriți de o figură misterioasă oriunde s-ar duce. Citește toate titlurile seriei Stăpânul inelelor: •  Cartea 1: Frăția inelului •  Cartea 2: Cele două turnuri •  Cartea 3: Întoarcerea regelui Fragment din volumul "Stăpânul inelelor Întoarcerea regelui" de J.R.R. Tolkien:   "Trei ferestre înalte și înguste dădeau spre miazănoapte, spre marele cot al râului Anduin. Învăluit încă în cețuri, și mai departe spre Emyn Muil și Rauros. Pippin trebui să se urce pe laviță ca să poată privi peste pervazul lat de piatră. - Ești supărat pe mine, Gandalf? întrebă el după ce călăuză ieși, închizând ușa în urma sa. Am făcut tot ce-am putut. - Ai făcut, nu încape vorbă! izbucni Gandalf într-un hohot de râs neașteptat; se apropie de Pippin, îl înconjura cu un braț pe după umeri și privi și el afară. Pippin cercetă cu oarecare mirare chipul aflat acum atât de aproape de al lui, căci hohotul acela fusese cu adevărat plin de veselie. Și totuși, pe obrazul vrăjitorului văzu la început doar semnele adânci ale grijii și întristării. Dar, privind mai cu luare-aminte, desluși sub toate acestea o mare bucurie: o fântână de voioșie care ar fi putut să stârnească râsul în tot regatul, de-ar fi fost lăsată să țâșnească la suprafață. - Chiar că ai făcut tot ce-ai fi putut mai bine, repetă vrăjitorul, și nădăjduiesc să treacă multă vreme până când te vei mai găsi încolțit atât de strașnic între doi bătrâni fără pereche de cumpliți. Dar Seniorul Gondorului a aflat de la tine mai multe decât ai putea crede, Pippin. N-ai putut tăinui faptul că Boromir nu i-a condus pe Însoțitorii Inelului după ce-ați ieșit din Moria și că printre voi s-a aflat cineva de mare slavă care venea spre Minas Tirith! Și că avea o sabie prea bine cunoscută. Oamenii pun preț pe poveștile despre zilele de odinioară ale țării Gondor și, de când Boromir a plecat de-acasă, Denethor a cugetat îndelung la balada Blestemul lui Isildur. El nu este că alți oameni care trăiesc în aceste vremuri, Pippin, și oricare ar fi obârșia să din tată în fiu, printr-o întâmplare a sorții sângele celor din Apusime curge cu adevărat prin vinele lui, așa cum curge și prin vinele celuilalt fiu al său, Faramir, dar nu și prin ale lui Boromir, pe care l-a iubit cel mai mult.”