Studii istorice asupra Chiliei si Cetatii Albe

„Căci, dezlipite de trupul țării, Chilia și Cetatea Albă n-au devenit străine pentru noi: de drept, ele nu s-au putut înstrăina niciodată și, de fapt, ele au continuat, măcar în parte, să fie canalul prin care bogățiile țării se scurgeau în străinătate. Relații comerciale, religioase - episcopia, care îmbrățișa toate orașele încălcate de turcii de la noi,- culturale - trimitere de cărți, odăjdii, clădiri și reparări de biserici, - ne-au reunit totdeauna cu aceste membră disiectă ale patriei. Nu numai că nu le-am uitat, dar am păstrat speranța că le vom avea odată: așa a crezut Ștefan, așa a dorit Petru Rareș și, după dânsul, cele mai luminate spirite ce au domnit peste Moldova, până la fanarioți: Despot, Ioan Vodă cel Cumplit, Aron Vodă, Mihai Viteazu, Petriceicu, Constantin și Dimitrie Cantemir. Expedițiile de recuperare și proiectele de recâștigare fac parte, firește, din istoria românească a Chiliei și Cetății Albe. Și nu cred să se găsească inutilă povestirea pe scurt a împrejurărilor care ne-au restituit, pentru atât de scurtă vreme, cheile Moldovei la Dunărea de jos. S-ar putea ca manuscrisul acesta să devină o carte, cartea să fie citită și să amintească unor oameni, care uită atât de întristător de lesne, lucruri pe care ar fi o crimă să le uităm. Din punct de vedere absolut românesc, se poate face deci o istorie politică a celor două cetăți până în zilele noastre, și am arătat că această istorie poate fi, prin sine, interesantă.“ - Nicolae Iorga