Supravietuind comunismului

    Cotidianul comunist este în cel mai înalt grad paradoxal. și miraculos. Cotidianul comunist este permanent o tensiune insolubilă care își găsește mereu soluția, o imposibilitate patentă de supraviețuire care ajunge mereu, inevitabil, la supraviețuire, la continuitate, la gestul vital al rezistenței ca ființă umană în fața fiecărui mecanism al disoluției, al terorii sau al disciplinei carcerale al unei societăți care mizează pe transformarea ființei umane în mecanism biologic, în soldat al cauzei victoriei apocaliptice a economiei și a justiției comunist-proletare.      Fragment din volum:    “Confiscarea bunurilor și abuzurile, violență, teroarea reprezentau elementele vieții cotidiene din perioada de instaurare a comunismului în România și au afectat atât comunitatea germană, cât și populația majoritară. În fapt, războiul nu se încheiase, acesta continuă pe frontul intern. În numele luptei de clasă, regimul comunist urmărea anihilarea dușmanilor săi (reali sau presupuși). Mecanismele folosite în acest scop de către noile autorități sunt variate: deposedarea de bunuri, acțiuni de intimidare, abuzuri, violență, munca forțată, inclusiv uciderea acestor persoane. Deportarea și trimiterea la muncă forțată în URSS a etnicilor germani din România, realizată ca urmare a presiunilor autorităților sovietice, a afectat iremediabil relația comunității germane cu statul român. Totuși, spre deosebire de situația populației de origine germană din Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia sau Ungaria, regimul instalat la 6 martie 1945 nu a acționat pentru o expulzare în masă a etnicilor germani din România.     Alături de întreaga populație a țării, etnicii germani din România vor suporta ororile anilor de instalare și apoi de consolidare a regimului comunist. Se poate aprecia că, începând din 1945, în România au fost luate o serie de măsuri de ordin legislativ, menite să distrugă fundamentele solide ale gospodăriilor săsești și să grăbească procesul de destrămare a comunităților rurale tradiționale germane. Politica autorităților comuniste a fost pusă în aplicare la ordinul și sub atenta supraveghere a Moscovei și a avut ca urmare exodul etnicilor germani spre alte localități, în interiorul țării, în căutarea unei șanse de supraviețuire și de obținere a unei surse de venit pentru a-și întreține familiile.     Între 1918 și 1940, sașii au asigurat conducerea în plan economic, politic și cultural a comunității germane din România. În perioada controlului exercitat de Grupul Etnic German (GEG) asupra comunității, acesta a făcut presiuni intense pentru a nivela identitățile regionale, insistând doar asupra „apartenenței la poporul german” și chiar a interzis, în mai 1941, folosirea termenilor de „sas" sau „șvab", inclusiv în relația cu autoritățile române."