Tabloul

Când Tommy și Tuppence o vizitează pe bătrâna lor mătușă într-un azil de bătrâni, nu dau atenție prea mare nici motivelor ei de supărare, nici pacientei care se plânge că a fost otrăvită. La urma urmelor, toți bătrânii sunt puțin senili, își spun ei. Însă cineva pomenește de un copil care ar fi fost ascuns în spatele unui șemineu, iar după câteva săptămâni mătușa celor doi detectivi moare, lăsându­le moștenire un tablou care începe să o obsedeze pe Tuppence. Pornită în căutarea casei din tablou, se trezește prinsă într-o aventură periculoasă, în urma căreia va descoperi întâmplări vechi, povești despre copii omorâți și... o grămadă de diamante. Fragment din cartea "Tabloul" de Agatha Christie "— Bună, mătușa Ada. Cum te simți?  Mătușa Ada nu-i acordă nici o atenție, ci i se adresă, mânioasă, domnișoarei Packard.  — Nu știu ce intenționezi să faci, aducând un gentilom în dormitorul unei doamne, zise ea. N-ar fi fost considerat deloc cuvenit, pe vremea când eram eu tânără! Și să-mi spui că e nepotul meu, nu se poate! Cine este? Vreun instalator sau electricianul?  — Zău așa, nu-i foarte frumos ce spuneți, zise domnișoara Packard cu blândețe.  — Sunt nepotul dumitale, Thomas Beresford, zise Tommy, și-i întinse cutia cu bomboane de ciocolată. Ți-am adus o cutie cu bomboane.  — Nu mă convingi cu asta, zise mătușa Ada. Știu eu soiul tău. Ai spune orice. Cine-i femeia? — și-și aținti privirea spre doamna Beresford, cu un aer dezgustat.  — Sunt Prudence, zise doamna Beresford. Nepoata dumitale, Prudence.  — Ce nume ridicol, zise mătușa Ada. Sună a nume de camerista. Unchiul meu de-al doilea, Mathew, avea o cameristă pe care o chema Confort, iar pe față în casă o chemă Bucurați-vă-întru-Domnul. Era metodistă. Dar mătușa mea de-a doua, Fanny, a pus capăt situației. I-a spus că, atât timp cât se afla în casa ei, avea să se numească Rebecca. — Ți-am adus niște trandafiri, zise Tuppence.  — N-am nevoie de flori, într-o cameră pentru bolnavi. Consuma tot oxigenul. — Le pun eu într-o vază pentru dumneavoastră, zise domnișoara Packard.  — Ba nu faci deloc așa ceva. Trebuia să fi învățat până acum că știu foarte bine ce vreau.  — Pari în formă bună, mătușa Ada, zise domnul Beresford. Într-o stare de sănătate excelentă, aș putea spune.  — Te-am citit numaidecât. Cum adică, ești nepotul meu? Cum ai zis că te cheamă? Thomas?"