Probabil ca cea mai sugestiva imagine a culturii este aceea a autorului de corali: o suma de schelete, depuse in timp, capabile sa inalte insule in imensitatea oceanului. Uniti intre ei prin canale calcaroase, polipii de coral se adapteaza continuu la forma predefinita a culturii-recif, alipindu-se acesteia dupa o lunga calatorie.
Mai mult, polipii se leaga de vecinii lor prin punti de tesuturi vii, iar dupa moarte se adauga culturii-recif, imbogatind-o si permitand altor polipi sa se aseze pe propriile lor schelete. In mod similar, cuvintele limbii, apartinand deopotriva individului si culturii, comunitatii, inalta insule, construiesc un relief axiologic distinct. La baza acestor imense constructii sunt tot niste schelete calcaroase, golurile-concept ale limbii, pe care fiecare individ le umple pentru sine cu continut semnificat. Noua teorie lingvistica, a golurilor-concept, de o originalitate evidenta, lansata cu peste sapte ani in urma de profesorul Adrian Lesenciuc, autor, printre altele, al unei remarcabile lucrari, Comunicarea interculturala in satul romanesc, publicata in 2015 la Editura Academiei Romane, a prins teren in lumea latina: Romania, Italia, Portugalia. Astazi teoria se prezinta intr-o forma inchegata si coerenta, beneficiind de cuvantul insotitor al unuia dintre cei mai renumiti specialisti in sociologia comunicarii din Italia, Mariselda Tessarolo, profesor emerit al Universitatii din Padova.
Teoria golurilor-concept. Un model fractalic al raporturilor limba-cultura
