Toamna patriarhului

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Literar, cartea mea cea mai importantă, cea care poate să mă salveze de la uitare este Toamna patriarhului... A fost romanul care m-a făcut cel mai fericit scriindu-l, căci este cel pe care am vrut dintotdeauna să-l scriu și, în același timp, cel în care mi-am împărtășit plenar propriile experiențe și confesiuni... Într-adevăr, este un roman-mărturie, o autobiografie încifrată... Dacă ar fi să-l definesc prin doar câteva cuvinte, l-aș defini ca pe un poem despre singurătatea puterii... Tema puterii a reprezentat o constantă a literaturii latinoamericane de la începuturile ei, de înțeles fiindcă dictatorul este unicul personaj mitologic zămislit de America Latină... Am scris Toamna patriarhului așa cum se scriu versurile, cuvânt cu cuvânt... Structura sa este în spirală, ceea ce permite ca timpul să se comprime și să se depene simultan mai multe fire narative... Monologul multiplicat la nesfârșit face posibilă intervenția a nenumărate voci neidentificate, așa cum se petrec lucrurile în realitate... Dintre toate cărțile mele, este cea mai experimentală și cea care mă interesează în cel mai înalt grad ca aventura politică... - Gabriel Garcia Mărquez