Universul pe umerii tai

 Bestseller New York Times De la autoarea romanului Toate acele locuri minunate, bestseller New York Times   Jennifer Niven revine cu o nouă poveste de iubire tulburătoare și antrenantă despre cum poți găsi persoana care te vede așa cum ești cu adevărat.   Toată lumea crede că o cunoaște pe Libby Strout, fata care a fost poreclită cândva „Cea Mai Grasă Adolescentă\" din America. Dar nimeni nu face efortul de a încerca să vadă dincolo de fizicul ei.  Toată lumea crede că îl cunoaște pe Jack Masselin. E fermecător și amuzant. Dar nimeni nu știe că ascunde un secret. Deviza lui este: fii cool, dar nu te apropia prea tare de cineva. Până când Jack o întâlnește pe Libby și amândoi se trezesc antrenați într-un joc dur de liceeni, ce presupune munca în folosul comunității și consiliere – la început sunt furioși, apoi surprinși. Fiindcă își dau seama de ceva: cu cât petrec mai mult timp împreună, cu atât se simt mai puțin singuri. Pentru că atunci când cunoști pe cineva, și lumea ta, și lumea celuilalt se schimbă.   "Jennifer Niven creează două personaje memorabile și o poveste de iubire înduioșătoare." - Publishers Weekly    "O explorare subtilă a identității și a felului în care ne putem accepta pe noi înșine." - School Library Journal   "Fiind mai mult o poveste despre cum să te iubești pe tine însuți, romanul lui Jennifer Niven vine în sprijinul tuturor celor care încearcă din răsputeri să se accepte așa cum sunt." - Kirkus Reviews   Deși și-a dorit dintotdeauna să fie un înger al lui Charlie, adevărata pasiune a lui Jennifer Niven este scrisul. Prima sa carte, The Ice Master, a fost nominalizată de Entertainment Weekly printre cele mai bune zece cărți de nonficțiune ale anului 2000 și a fost tradusă în numeroase limbi. Pe baza ei s-au făcut o serie de documentare TV în Germania, Canada și Marea Britanie. Jennifer Niven a scris și Velva Jean, o serie de patru romane.  De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Toate acele locuri minunate, roman distins cu GoodReads Choice Award for Best Young Adult Fiction 2015, declarat Cea mai bună carte a anului 2015 de către Time Magazine, NPR, The Guardian, Publisher’s Weekly, YALSA, Barnes & Noble, The New York Public Library și nominalizat la Carnegie Medal și la The Guardian Children’s Fiction Prize. A fost peste 30 de săptămâni bestseller New York Times, iar drepturile de publicare au fost vândute în 41 de țări. Romanul va fi ecranizat, cu Elle Fanning în rolul principal. Jennifer Niven a creat recent Germ, o revista online pentru adolescente, precum cea din Toate acele locuri minunate, care celebrează începuturile, viitorul și toate momentele uluitoare dintre ele. Fragment din volum:     "După cină, eu și tata ne uităm la televizor împreună cu George. Tata mănâncă boabe de struguri, una câte una, lăsându-și capul pe spate și aruncându-le pe rând în aer, apoi prinzându-le cu gura, în timp ce George da cu laba după ele. Îmi las capul pe spate, pentru a prinde și eu o boabă de strugure. O savurez așa cum se cuvine să savurez alimentele care-mi fac bine. O strâng ușor între dinți și plesnește într-o explozie de bunătate.     Azi am dansat de mama focului. Am încins vechea sală de sport. Ar fi trebuit să mă vezi! Recuperez fiecare moment pierdut pe vremea când nu mă puteam mișca ori da jos din pat. Am dânsul în sânge! Stai să mă vadă ei la probă pentru Domnișoare. O să-i dau gata. O să dansez din toată inima, în văzul lumii întregi.     — Băiatul ăla, Masselin. E totul OK cu el? Te lăsă în pace?     — Nu mă deranjează. Cel puțin, nu în felul ăla.     — Libbs, știi că mie poți să-mi zici orice.     Și simt cum mă fac roșie ca sfeclă. Dacă tata poate să-mi citească gândurile? Dacă poate să-și dea seama ce e cu mine chiar în clipa asta, când îl dezbrac pe Jack Masselin în timp ce mănânc boabele astea de strugure?      — Știu, tată.     Pentru prima dată în viață, nu vreau să vorbesc cu el. Nu despre Jack și nici despre scrisori. Dacă i-aș vorbi, aș deveni un motiv de îngrijorare și deja am fost prea multă vreme o sursă de griji pentru el.     — Mă gândesc să chiulesc de la școală pe întâi octombrie.     După moartea mamei, una dintre promisiunile pe care tata m-a pus să i le fac a fost aceea că-i voi spune mereu unde sunt și mă gândesc că măcar atâta lucru aș putea să fac.     — Un prieten de-al meu trebuie să meargă la Indiana University ca să ia parte la o cercetare științifică.     — Cine-i prietenul ăsta?     — Doar un coleg de școală.     Nu-i zic că e vorba de Jack. Mi se pare suficient că stau și-i mărturisesc tatălui meu că vreau să chiulesc de la școală.     — Acum trece prin niște chestii. Vreau să-i fiu alături.     — Ai de dat vreo lucrare în ziua aia? E vreun eveniment important pe care l-ai rata?     — Nu, din câte știu.     — Este o... este o...      — Întâlnire? Nu.     Nu cred. Adică nu, nu e o întâlnire. Dar asta mă face să mă întreb: S-ar putea transforma într-o întâlnire?     — Nu, repet eu. A fost ideea mea să mergem.     Sunt cât pe ce să-i spun: Mă gândesc să-mi fac și eu analizele. Știu că am discutat despre asta după moartea mamei, dar după ce am mai crescut, cred că aș vrea să le fac. Poate n-o să mă mai frământ atât de mult. Arunc o boabă de strugure în gură și ratez. Sau poate că o să mă frământ și mai  mult, depinde de ce o să aflu. Îmi iau boaba de pe piept, apoi mă încrunt către bluza pe care o port.”