Cartea Zei scapati din lesa PDF

    ”Zeii scăpați din lesă” este un roman inedit, în scrierea căruia imaginația a avut puterea de a transcende limitele temporale. Eliot Hooper nu-și dorește nimic mai mult decât o viață obișnuită și liniștită. Totuși, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg, iar atunci când Virgo, o zeiță a Zodiacului, ajunge pe planeta noastră... tot ceea ce Eliot știe despre viață este pe cale să se schimbe. Lui Virgo i s-a interzis comunicarea cu muritorii, dar asta nu o împiedică să-l implice pe Eliot în treburile ei cotidiene. Thanatos, zeul malefic al morții, scapă de sub control și începe să provoace haos pretutindeni, așa că Eliot și Virgo pleacă în căutarea lui Zeus. Zeul zeilor și ceilalți olimpieni vor trebui să li se alăture în luptă, deoarece numai ei au mijloacele potrivite pentru a i se împotrivi lui Thanatos. Oare va reuși Eliot să-i convingă și să treacă peste propriile frici, să devină un salvator al lumii zeilor și a celei aparținând oamenilor?      Fragment din cartea "Zei scăpați din lesa" de Maz Evans:       „- Nu-mi vine să cred că ai prefera să stai aici cu nasul ăla mare vârât în cărțile tale prăfuite decât să vii cu noi în căutarea Pietrelor Haosului, zise Afrodita bosumflată. Doar pentru că arăți ca o pensionară, asta nu înseamnă că trebuie să te comporți ca atare.     Cu toate că-l durea sufletul să o contrazică pe Afrodita, Elliot ajunsese la concluzia că aceasta se purta exagerat de urât cu sora ei. În mod normal, Atena ar fi fost cea mai frumoasă fată din lume: era slăbuță, își purta părul negru ca abanosul prins în coc, ochii ei mari și căprui radiau inteligența și grație pe deasupra ramelor ochelarilor. Dar Elliot era convins că toate celelalte fete arătau ca niște cârpe în comparație cu Afrodita.     - Sunt un profesor foarte apreciat, spuse Atena mândră. Nu toți suntem așa de norocoși ca tine să ne jucăm de-a mama și de-a tata. Unii dintre noi chiar contribuim la evoluția societății muritorilor.     - Eu le ofer muritorilor frumusețe și bucurii, îi răspunse Afrodita. Bine că tu le dai niște cărți de doi bani. Și te-am văzut eu cum trișezi la concursurile alea la televizor...     - Nu e adevărat! se apără Atena. Am câștigat toate concursurile pe drept.     - Da, cum să nu, rânji Afrodita. Bine, când ai la dispoziție câteva mii de ani să tot stai cu nasul în cărți, orice idiot i-ar fi bătut pe acei bieți muritori.     - Nu chiar orice idiot, zise Atena, uitându-se drept în ochii surorii sale.     - Fetelor, chiar nu-i timp de ceartă, încercă Zeus să intervină. Trebuie să punem mâna pe Pietrele Haosului și să-l aruncăm pe Thanatos înapoi în temniță. Suntem o echipă. Am nevoie de ajutorul vostru.     - Da, tată, dar înțelegerea asta a ta cu Hypnos - doar nu crezi că a fost cea mai înțeleaptă decizie, nu? îl întrebă Atena, străfulgerându-l cu privirea.     - Ce mai contează? zise Afrodita, dând ochii peste cap. Ce spui, sclifosito, ne ajuți ori ba?     - Ba, se încăpățâna Atena.     Afrodita dădu să o ia din nou la rost pe sora ei, dar tatăl ei îi puse mâna pe umăr și o opri.     - Sigur, ne-ar fi prins bine ajutorul tău, scumpa mea, zise Zeus. Dar nu înseamnă nu.     Afrodita își mușcă limba, iar Zeus o împinse spre ușă. Elliot nu avea frați, dar văzuse suficient la alții cât să știe cum stătea treaba. În plus, dacă Atena i-ar fi putut ajuta să găsească Piatra Pământului, avea nevoie de ea în echipa lui.     - Îmi pare rău că nu vrei să vii cu noi, Atena, zise el.     - Și mie îmi pare rău, Elliot, dar îți doresc tot binele din lume, răspunse ea, îmbufnată.     - Mulțumesc, zise el. Probabil e mai bine așa. Nu cred că ți s-ar potrivi aventura asta.     - Ce vrei să spui? răbufni Atena.     - Nu, nimic. Mi-am adus aminte de ceva ce mi-a zis Afrodita. Mi-a părut bine, adăugă el, dând să iasă din cameră sub privirile admirative ale lui Zeus.     - Ce? Ce a zis? întrebă Atena încercând să pară dezinteresată, fără să reușească însă.     - Nimic rău. Doar că preferi să citești despre aventuri decât să le trăiești...”